O sovietizare în miniatură
● Liliana Corobca (ed.), Panorama comunismului în Moldova sovietică: context, surse, interpretări, Editura Polirom, 2019.
Știm foarte bine că sovietizarea României a început după 1945, anul în care la București s-a instalat un guvern controlat de comuniști. De atunci s-au creat premisele pentru ceea ce avea să fie ulterior marca inconfundabilă a regimului sovietic: suprimarea libertăților, confiscarea averilor, înregimentarea ideologică. Dar uităm de multe ori că o repetiție a ceea ce avea să se întîmple cu România după 1945 a avut loc, timp de un an, cu o parte a României: cu Basarabia și Bucovina de nord, între iulie 1940 și iunie 1941.
Imediat după impunerea practică a interpretării lor privind consecințele pactului Ribbentrop-Molotov, sovieticii nu au pierdut nici o clipă. Și nu numai atît, au știut exact ce au de făcut, pentru că se pregătiseră din vreme în acest sens. Pe 29 iunie 1940 deja organizau la Chișinău un miting pro-sovietic cu participarea viitorului lider al URSS, Nikita Hrușciov. O săptămînă mai tîrziu, tot aici are loc „Parada Eliberării“ condusă de generalul Gheorghi Jukov, marea vedetă militară a URSS din cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 2 august 1940 deja creau Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, prin ciopîrțirea Basarabiei și cusătura artificială cu preexistenta Republică sovietică transnistreană. Interesant e că în vreme ce în țările baltice, anexate de URSS odată cu Basarabia, sovieticii s-au străduit să joace teatrul unor alegeri și referendumuri, în Basarabia nu au mai făcut nici măcar acest efort.
Asta la nivel de imagine. Dar imediat au început și schimbările legislative. Liderii noii republici sovietice, recrutați exclusiv dintre activiștii din Transnistria și Ucraina, au purces pe dată la naționalizare și colectivizare. Au apărut „cotele“, obligațiile fiscale împovărătoare impuse țăranilor. Încă din 8 august lua ființă și NKVD-ul local, cu jurisdicție în noul teritoriu. Și aici au contat experiența transnistreană și tutela ucraineană. Bineînțeles, prezența NKVD-ului era semnalată prin proliferarea arestărilor specifice. Pentru început, au fost vizați vechii lideri unioniști care au făcut greșeala de a nu se refugia la vest de Prut. Apoi au urmat și arestările și deportările în masă, din 12-13 iunie 1941, cu puțin timp înainte de intrarea Bucureștiului în război împotriva URSS. 32.000 de basarabeni au fost ridicați atunci din casele lor și pregătiți de deportare în vastele măruntaie ale Uniunii.
Așa cum a existat o repetiție basarabeană pentru sovietizarea României, a existat însă și o repetiție transnistreană pentru sovietizarea Basarabiei. Am pomenit mai sus de laboratorul transnistrean unde sovieticii au preparat o parte din instrumentarul cu care au intervenit în Basarabia din iunie 1940. Aici, în acest laborator, s-au realizat multe dintre experiențele reluate mai tîrziu în RSS Moldovenească. De exemplu, „limba moldovenească“ inventată prima oară în stînga Nistrului, începînd cu 1924. Interesant e că, pentru cîțiva ani, noua limbă „a muncitorilor și țăranilor“ a trecut de la grafia chirilică la cea latină, pînă la schimbările aduse de Marea Teroare din 1937-1938.
Toate aceste date, evoluții și întîmplări sînt cuprinse într-o monumentală lucrare apărută anul acesta în librării. Este vorba de Panorama comunismului în Moldova Sovietică, o istorie de aproape 900 de pagini a ceea ce acum numim Republica Moldova. Eu am descris doar o parte infimă a celor detaliate în acest volum. Dar capitolele sînt multe – aproape 40 – și variate –, citez doar cîteva titluri: „Între seceră și ciocan: schimbările de mentalitate induse de înfometarea populației din RSS Moldovenească (1946-1947)“, „Opoziție și rezistență față de puterea sovietică din RSSM“, „Politica lingvistică în RSS Moldovenească“, „Literatura în comunism“, „Sportul în RSSM“, „Istoricul din RSS Moldovenească între știință, politică și ideologie“, „Arhitectura socialistă a Republicii Moldova (1944-1991)“, „Relațiile moldo-române în perioada 1945-1990“, „Republica Moldova după dispariția URSS“ sau „O cronologie a comunismului moldovenesc de la origini pînă la punerea sa în afara legii“. Într-o perioadă în care mulți sînt prinși între populismul robust al politicienilor și relaxarea ignorantă a clișeelor naționaliste, iată o carte care face puțină ordine în ceea ce știm despre noi înșine, dincoace și dincolo de Prut.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.