Lectura în vremea pandemiei
După incendiul de anul trecut al catedralei Notre Dame, romanul în unsprezece volume Cocoşatul de la Notre-Dame de Victor Hugo a redevenit bestseller în Franţa după 188 de ani, diverse ediţii ale romanului ocupînd locurile 1, 3, 5, 7 şi 8 din Topul 10 al vînzărilor online de pe Amazonul francez. De data aceasta, Ciuma de Albert Camus a redevenit hit peste noapte, tot în Franţa, la 73 de ani de la lansare, cu aproape două mii de exemplare vîndute într-o săptămînă, dar şi în Italia, unde vînzările cărţii s-au triplat.
O dată în plus s-a dovedit că agentul literar cel mai bun este dezastrul (vezi şi Frédéric Rouvillois, O istorie a bestseller-ului, Humanitas), dar şi că între boală şi lectură este o legătură foarte strînsă. „Literatura impune minţii o stare care a dispărut între timp. Pretinde linişte, o anume formă a izolării şi concentrare susţinută în prezenţa unui obiect enigmatic“, scria undeva Philip Roth, şi tot el mai spunea: „Toată lumea încearcă să se schimbe, să se lămurească, să fie tentaţi, să deţină controlul. Cei mai buni cititori caută ficţiunea pentru a se elibera de tot acest zgomot“. Or, zilele astea trăim în mijlocul unui zgomot mediatic infernal (vezi şi Alain de Botton, Ştirile. Manualul utilizatorului, Humanitas).
În zilele care au precedat infamului referendum pentru familie, boicotat în cele din urmă în mod spectaculos de către populaţie, editurile Nemira, Humanitas şi Black Button Books, precum şi librăriile Cărturești şi Cartepedia, şi-au îndemnat cititorii/clienţii să stea acasă și să citească în loc să meargă să voteze ceea ce nu putea fi votat. De data aceasta, rămînerea/izolarea la domiciliu este impusă nu de criteriul integrităţii morale, ci corporale. Astfel, ca un exerciţiu de imaginaţie doar aparent gratuit (vezi şi Alberto Manguel, Sfîrşitul bibliotecii mele, Nemira, sau Felicitas von Lovenberg, Citeşte! Te rog, citeşte!, Baroque Books&Arts), mi-am „scanat“ biblioteca în căutarea acelor cărţi a căror (re)lectură ar căpăta un sens în plus, dat fiind contextul actual al izolării în casă din cauza pandemiei de coronavirus.
Sigur, ideea a circulat încă din prima zi pe reţelele sociale sub forma unei meme în care oamenii făceau cozi la intrarea în librării pentru a-şi achiziţiona cărţi pentru perioada autocarantinei. Ulterior, s-au vehiculat şi cîteva titluri de cărţi clasice potrivite momentului, alegeri evidente, precum Ciuma lui Camus (reeditată recent la Polirom), Decameronul lui Boccaccio, Muntele vrăjit de Thomas Mann, Dragostea în vremea holerei de Gabriel García Márquez sau Eseu despre orbire de Saramago (Polirom), cărţi care vorbesc despre izolare în vremuri bolnave, la propriu.
Primele mele opţiuni, în ceea ce priveşte ficţiunea, au mers însă spre Oblomov de Ivan Goncearov (Allfa) şi Călătorie în jurul camerei mele de Xavier de Maistre (All) dintre clasici, dar şi Cu uşile închise de Sartre (RAO), Era să fiu eu de Ali Smith (Univers), în care un bărbat se baricadează în camera unei prietene de unde refuză să iasă, sau José Eduardo Agualusa, Teoria generală a uitării (Polirom), în care o bătrînă se izolează într-un apartament cu uşa zidită în timpul unei revoluţii. Ajuns în acest punct al conexiunilor, volumul Acasă. O istorie a vieţii private de Bill Bryson (Polirom) se impune de la sine pe această listă imaginară.
Continuînd să citesc cotoarele cărţilor din bibliotecă, am realizat că mulţi autori de proză scurtă se potrivesc situaţiei în care claustrarea şi izolarea, solitudinea şi nesiguranţa, frica şi boala se amestecă indistinct: E.A. Poe (Masca morţii roşii, Polirom), Villiers de l`Isle-Adam, Kafka (Vizuina, Humanitas), Borges, Casares, Cortázar, Bolaño, Silvina Ocampo, Dino Buzzati (schiţa „O picătură“ din Cele mai frumoase povestiri, Polirom, în care un zgomot indistinct de pe scările blocului îi umple de groază pe locatarii baricadaţi în apartamente), Sadegh Hedayat (povestirea „Camera obscură“ în Femeia şi-a pierdut bărbatul, Tracus Arte, în care un bărbat îşi construieşte o cameră fără ferestre într-o casă dintr-un oraş izolat), Gonçalo M. Tavares (capitolul „Domnul Walser şi pădurea“ din Cinci plimbări prin cartier, Allfa) sau Mo Yan („Tunelul subteran“ din Un lup atîrna în cais…, Humanitas Fiction, în care un cuplu trăieşte sub pămînt pentru a se ascunde de autorităţile comuniste). În „Greva telefoanelor“ (Dino Buzzati, op. cit.) şi „Radioul enorm“ (John Cheever, Povestiri, Polirom), concitadinii, respectiv colocatarii se aud/ascultă unii pe alţii mai mult decît ar vrea (aici o citez şi pe colega Ana Maria Sandu cu Pereţi subţiri, Polirom).
Dintre prozatorii noului val pentru care boala şi moartea sînt teme de bază în prozele lor de tip parabole horror/fantastice: Chuck Palahniuk ( „Prinţul-broscoi“ din Inventează ceva, Polirom, unde un bărbat îşi injectează, din fascinaţie morbidă, viruşi în corp), Mariana Enriquez („În ape negre“ din Ce-am pierdut în foc, ART, despre un sat infestat), Carmen Maria Machado („Inventar“ din Corpul ei şi alte desfătări, Vellant, o suită de relaţii în timpul unei epidemii) şi Samanta Schweblin (romanul Vis febril despre o boală misterioasă şi proza „Furia ciumelor“ din Păsări în gură, despre un sat izolat în care locuitorii au renunţat la mîncare, ambele Litera). Apropo de febră, Raymond Carver are, în volumul Catedrala (Polirom), o proză intitulată chiar „Febră“, despre un bărbat care prezintă semnele unei boli inexplicabile.
Cum populaţia şi-a făcut stocuri de alimente în perspectiva unei izolări prelungite la domiciliu, ar merge citite Raţiunea gurmandă de Michel Onfray (Nemira) şi Istoriile alimentaţiei. Ce va să zică a mînca? de Jacques Attali (Polirom). Cît despre boală şi spitale: John Naish, Ghidul ipohondrului (Nemira), Ed Yong, Cuprind mulțimi. Miliardele de microbi din noi și felul în care ne modelează viața (Publica) şi Vintilă Mihăilescu, În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului (Polirom).
Dacă izolarea la domiciliu pare cu adevărat insuportabilă, puteţi încerca oricînd cărţile de călătorie din colecţia „Hexagon“ a Editurii Polirom, de unde recomand cu tărie patru autori extraordinari: Paul Theroux, Colin Thubron, Bruce Chatwin şi Bill Bryson. Plus Aventura arctică de Peter Freuchen (ART). Iar în vederea călătoriilor amînate/plănuite în viitorul apropiat: Arta de a călători de Alain de Botton (Vellant).
Vor mai fi fiind şi alte cărţi potrivite cu tema şi contextul, dar orice listă e sortită să rămînă orientativă, parţială şi, mai ales, deschisă. Între timp, noi rămînem închişi în case şi citim. Măcar asta de-ar fi contagios.
P.S. Trei filme: El ángel exterminador (regia Luis Buñuel), La grande bouffe (regia Marco Ferreri) şi Contagion (regia Steven Soderbergh) şi două cărţi de final: Mary Roach, Viaţa secretă a cadavrelor (ART) şi Stéphane Audegui, In Memoriam (Nemira).