"Iubirea este periculoasă" - interviu cu scriitoarea María Dueñas
Scriitoarea spaniolă María Dueñas a debutat cu romanul Iubirile croitoresei (Editura Polirom, traducere din limba spaniolă şi note de Ileana Scipione) – întîlnirea dintre Pe aripile vîntului şi Casablanca, cum l-a caracterizat un critic. În 2010, cartea a depăşit, în Spania, un milion de exemplare vîndute şi va fi adaptată pentru televiziune, într-o mini-serie de 13 episoade.
De ce aţi ales să vă întoarceţi în timp pentru Iubirile croitoresei?
Familia mea a locuit mulţi ani în Protectoratul spaniol al Marocului. A fost o perioadă frumoasă care s-a încheiat abrupt, şi ei – la fel ca mulţi alţi rezidenţi – au păstrat amintirea acelor zile cu vie nostalgie. Deci, din nostalgie am vrut să-mi întorc privirea către acei ani. Dar m-am gîndit şi că prezenţa spaniolă în nordul Africii e o frîntură uitată din istoria recentă. Şi acesta e celălalt motiv pentru care am decis să folosesc acea perioadă şi acel loc ca eşafodaj al romanului meu.
Am trăit o vreme în Madrid şi încă sînt foarte conectată cu acest oraş pe care îl cunosc bine. Tetuan e locul unde s-a născut şi a crescut mama mea. Iar Lisabona e fascinantă, o iubesc. Am vrut să folosesc ca decor toate aceste locuri cu care aveam o conexiune emoţională puternică.
Frazele dvs. au temperament şi un ritm alert. Se datorează sîngelui spaniol, e ceva tipic?
Sîngele spaniol e frumos, însă mă tem că ritmul se datorează mai degrabă unui efort conştient de a imprima discursului agilitate şi dinamism, decît unei reflexii spontane a temperamentului meu.
Aţi ales să scrieţi o poveste de dragoste clasică în secolul XXI, cînd iubirea arată cu totul altfel...
În ciuda diversităţii şi a tuturor patternurilor perfect acceptabile ale poveştilor de dragoste pe care le trăim astăzi, oamenii, în general, tind să iubească după schema clasică: un băiat întîlneşte o fată, înfruntă dificultăţile şi ajung la un final fericit. Cîteodată noi, oamenii, sîntem atît de simpli...
Romanul dvs. descrie un univers feminin frumos, dar oarecum demodat. Cum vă raportaţi la universul feminin din prezent?
Distanţa e destul de mică, în timp – între cele două universuri abia s-au scurs 70 de ani. Lumea, din fericire, s-a schimbat mult. Acum femeile au parte de mai multă vizibilitate, au mai multe drepturi, dar şi mai multe responsabilităţi şi angajamente.
Există şi o latură negativă în spatele succesului pe care îl aveţi de cînd Iubirile croitoresei a fost publicat?
Acest succes atît de neaşteptat e o experienţă pe care o trăiesc cu bucurie şi recunoştinţă. Nu i-am găsit încă o latură negativă. Am pierdut ceva din timpul liber şi din intimitate, dar pot să fac faţă acestor lucruri fără probleme.
„Totul e relativ“ este expresia dvs. preferată…
Cînd eram mai tînără, judecam totul în alb şi negru, în termeni de a accepta sau a respinge, în „da“ şi „nu“. Acum ştiu că totul este mai puţin strict, că există întotdeauna o marjă de flexibilitate, că nimic nu este atît de drastic.
a consemnat Ana-Maria ONISEI
Foto: Pilotpress