Garden party

● Katherine Mansfield, Garden party, traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian, Colecţia „Cartea de pe noptieră“, Editura Humanitas, 2012.

Katherine Mansfield, englezoaică de origine neozeelandeză, bună prietenă a Virginiei Woolf şi a lui D.H. Lawrence, a scris scurt (povestiri, în principal) şi a trăit la fel de scurt (numai pînă în 1923, cînd, la 34 de ani, a fost răpusă de tuberculoză). Proza ei a însemnat mult în istoria genului, aşa încît antologia de faţă – un act cultural prin excelenţă – îşi binemerită traducerea şi prezentarea semnate de Antoaneta Ralian.

Pe de altă parte – iar asta ţine tot de conlucrarea fericită Mansfield-Ralian –, textele antologate aici nu te fac să simţi nici o clipă umbra încremenită a „monumentului literar“, ci nervul unei proze vii şi varietatea aproape postmodernă a situaţiilor sufleteşti explorate.

În principiu, Katherine Mansfield se ocupă cu observarea trăirilor omeneşti şi a spectacolului (mai dramatic sau mai comic) conţinut în mecanica exteriorizării. Există multă înţelegere tandră în scrisul acestei prozatoare, multă fineţe în „consemnarea“ detalilor, dar şi multă ironie (în cazurile în care trăirea „modernă“ a personajelor înseamnă doar nişte mondenităţi vanitoase). După cum există şi un simţ subtil al absurdului, mai ales atunci cînd vine vorba de moarte: o domnişoară elegantă, ajunsă în faţa cadavrului unui amărît, îi cere iertare acestuia pentru minunata ei pălărie înflorată; două surori îşi îngroapă tatăl autoritar, apoi se trezesc simţind o mare nelinişte fiindcă, prin forţa lucrurilor, îl înmormîntaseră fără să-i ceară voie; un patron căruia tocmai i se amintise de fiul său mort pescuieşte o muscă din călimara de pe birou, o aşază pe o sugativă şi o îneacă picurînd peste ea cerneală cu vîrful peniţei.

O antologie antologică.