American Classics

● Scrisoarea furată. Antologie de proză clasică americană, traduceri de Cornelia Bucur, Adriana Cerkez şi Gabriel Stoian, Editura Nemira, 2014. 

Nu cu mult timp în urmă, constatam că din poezia americană modernă şi contemporană s-a tradus la noi, în ultima jumătate de secol, foarte puţin. Între Antologia poeziei americane moderne realizată de Margareta Sterian (1947, interzisă în 1949, reeditată în 1973 şi în 2005) şi Locul nimănui. Poezie americană contemporană, ediţie coordonată de Carmen Firan şi Paul Doru Mugur (Cartea Românească, 2006), au mai apărut alte şase antologii, toate intruvabile astăzi. În ultimii ani au fost editate însă mai multe antologii de autor (Ginsberg, Bukowski, Coen, e.e. cummings, Sylvia Plath, T.S. Eliot, John Berryman, Jerome Rothenberg sau Bob Dylan), oricum insuficient pentru a avea măcar cît de cît o imagine a poeziei americane. Acelaşi lucru se poate spune şi despre proza americană contemporană, care, în afara cîtorva autori cărora li s-au dedicat colecţii de autor (Hemingway, Nabokov, Fitzgerald, Roth, Palahniuk) sau au fost traduşi destul de bine (Bellow, Updike, Vonnegut, McCarthy), ceilalţi au apărut cum a dat Dumnezeu, iar din generaţiile mai tinere, cîte unul, cînd şi cînd.  

La capitolul antologii de proză scurtă, lucrurile stau încă şi mai prost. Proza americană contemporană (Univers, 1989) este singura antologie de la noi dedicată vreodată acestui subiect. Din fericire, este o antologie care, republicată astăzi, ar stîrni aceeaşi admiraţie pentru felul impecabil în care este alcătuită. Selecţia – realizată de Octavian Oske, cel care şi traduce o parte dintre proze, semnează şi o substanţială prefaţă, realizează şi notele sau fişele bibliografice ale autorilor – acoperă perioada 1975-1985 în aproape 600 de pagini şi numără 18 autori, dintre care majoritatea sînt astăzi în continuare complet necunoscuţi la noi pentru că n-au mai fost niciodată traduşi cu ceva (Guy Davenport, John L’Heureux, Robert Greenwood, David Quammen ş.a.). Mai există o antologie care merită menţionată, chiar dacă selecţia nu se rezumă doar la proza scurtă: Antologia Granta. Cei mai buni tineri romancieri americani (Corint, 2009). Uitîndu-mă pe selecţia celor 21 de autori, constat că doar Jonathan Safran Foer şi Nicole Krauss au fost traduşi individual în română.

Acesta fiind contextul, antologia de proză clasică americană Scrisoarea furată este un demers cît se poate de lăudabil. Atît cît e, selecţia e bună, iar traducerile – foarte bune, ceea ce face din acest volum o ediţie destinată şi recomandabilă unui public larg. Autorii selectaţi sînt în număr de şapte, cu un total de 12 povestiri: Nathaniel Hawthorne, E.A. Poe, Henry James, O. Henry, Sarah Orne Jewett, Charlotte Perkins Gilman şi Herman Melville. Cum spuneam, autorii şi textele prezente sînt bine alese, doar că, în lipsa unui argument al antologiei, mi-e greu să-i înţeleg criteriul. La Editura Nemira au mai apărut anul trecut trei mici antologii tematice foarte frumoase: Şapte poveşti de dragoste/călătorie/vacanţă cu proze scurte din Zweig, Wilde, Maupassant, Dostoievski, Cehov, Kipling, Daudet, Balzac, Chandler, Trollope ş.a., antologii coordonate de Dana Ionescu. De data aceasta însă, nu ştii cui se datorează antologia, cine a făcut selecţia autorilor şi a textelor, cu ce criterii, în ce scop etc. Şapte autori clasici americani sînt foarte puţini. La prima strigare lipsesc Mark Twain, Washington Irving, Ambrose Bierce, poate chiar Edith Warthon, dar şi alţii mult mai vechi şi mai puţin cunoscuţi. Apoi, aş putea chestiona şi selecţia textelor. Aparent, s-a mers pe capodoperele binecunoscute („Scrisoarea furată“, „Prăbuşirea Casei Usher“; „Fiica lui Rappaccini“, „Bartleby, copistul“), dar nu la toţi autorii, căci Henry James este prezent cu o singură proză, cu „Prietenul meu Bingham“; la fel şi O. Henry, care ar fi meritat mai mult decît „Răscumpărarea şefului de trib“; iar „Balerca de Amontillado“ n-ar prinde, probabil, nici măcar un top 20 în opera lui E.A. Poe.

În sfîrşit, acestea sînt reproşuri de chiţibuşar, venite din frustrarea unui mare admirator al prozei americane, care ar fi vrut o antologie mai consistentă, şi ca autori, şi ca texte, poate chiar o prefaţă profesionistă, care să spună cîte ceva despre literatura clasică americană, şi celor care n-au studiat-o în facultate. Altfel, această mică antologie de buzunar oferă cîte puţin din toate genurile: şi proză fantastică (Poe, Hawthorne şi Gilman), şi realistă (Jewett, James), şi umoristică (Henry) sau filozofică (Jewett şi Melville), mai puţin de aventuri, de război şi socială. Iar dacă mie personal mi-a făcut o mare bucurie, atunci este vorba de traducerea celor două povestiri ale minunatei Sarah Orne Jewett, din a cărei „Fugă a lui Betsey Lane“ puteţi citi un fragment aici.

Later edit: Între timp am mai descoperit o antologie, şi-ncă una foarte bună: Nuvela americană contemporană, 2 vol., prefaţă de Silvian Iosifescu, traducere de Constantin Popescu, colecţia "Biblioteca pentru toţi", Editura pentru literatură, 1963.