Ali şi Nino

● Kurban Said, Ali şi Nino, traducere din limba rusă de Antoaneta Olteanu, Editura ALLFA, 2013.

Un roman halucinant, al unui autor tot cam aşa. Cartea a apărut la Viena, în 1937, dar asta n-a împiedicat-o să fie astăzi una dintre piesele de rezistenţă ale literaturii Azerbaidjanului – un fel de replică azeră la Doctor Jivago, Romeo şi Julieta & O mie şi una de nopţi. În privinţa autorului, altă – fabuloasă – poveste! Kurban Said e un pseudonim.

În spatele lui s-a aflat, ca semnătură pentru drepturi de autor, o baroneasă austriacă, Elfriede Ehrenfels von Bodmershof – dar asta, pare-se, numai pentru a înşela cenzura nazistă de atunci. Adevăratul autor era, de fapt, cel cunoscut din presa şi din librăriile nemţeşti drept Essad Bey – tot un pseudonim şi acesta, în spatele căruia se ascundea Lev Nussimbaum, un evreu apărut pe lume în 1905 (unii spun că la Kiev, el zicea că într-un tren), dintr-un tată-industriaş petrolist şi o mamă-bolşevică sinucigaşă, crescut pînă la 14 ani la Baku, emigrat la Berlin prin 1920, trecut la islamism prin 1922, fugit în 1938 din Germania nazistă în Italia fascistă (stranie idee), unde avea să moară în 1942 (răpus nu de istorie, ci de o boală genetică rară). Bizar este că Lev Nussimbaum – sau Essad Bey, sau Kurban Said, sau Elfriede von Bodmershof, cum vreţi să-i spuneţi – şi-a manifestat monarhismul profund antisocialist scriind şi cîteva biografii pline de imaginaţie, despre personaje precum Lenin, Stalin, Profetul Mahomed şi ţarul Nicolae al II-lea, cea despre Musolini avînd să rămînă doar în stadiul de proiect.

Ali şi Nino e capodopera acestui autor. Roman de dragoste (între un azer musulman şi o georgiană creştină), de război (cel Dintîi Mondial, perfect bezmetic în acele ţinuturi caucaziene), de splendidă polifonie culturală şi imensă cacofonie a inflexibilităţilor fanatice, cartea pare scrisă de mîna unui foiletonist expert în exotism, dar şi în dileme mai vechi ca vremurile.