Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea

Vă prezentăm un fragment din Muzeul convorbirilor întrerupte de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.

„Cartea Andei Docea are candoarea și franchețea unui jurnal. O călătorie de la tinerețe la maturitate, în care și așteptările și înfrîngerile și amorurile și despărțirile au locul lor. Căci, pînă la urmă, nu destinația e importantă, ci drumul parcurs. Colecția de senzații și sentimente cu care funcționează viața. Poate că uneori pare desuet să faci inventarul iluziilor, dar fără ele rămîne din noi prea puțin. Toate telefoanele așteptate și toate convorbirile întrerupte sînt urmele legăturilor și apropierilor din care sîntem făcuți. Caldă, umană, nesofisticată, mărturia Andei Docea te face să nu te simți singur într-o lume din ce în ce mai formatată. ” (Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă la Dilema veche)

„Anda Docea este poetă, adică simte, gîndește, vede, suferă, îmbătrînește, iubește, întinerește și așa mai departe (tot mai departe, foarte departe) poetic. Poetă fiind, ea face din schimbări, din despărțiri, din convorbiri telefonice întrerupte, din singurătate, din cofetării, din amintiri, din amnezii și din oamenii întîlniți pe drum poezie. Prezentul e foarte lung, scrie într-un poem Anda Docea și deodată, deodată ca la Cehov, rămîi cu inima deschisă, fiindcă exact așa și e. Așa e – fiind tot ce avem, prezentul e foarte lung. Cartea Andei Docea, ca toate cărțile bune, e despre dragoste, sfîrșit și tot ce urmează după.” (Andrei Crăciun, ziarist și scriitor)

Anda Docea (născută în 1979, la Aiud) este redactor la revista Dilema veche și a lucrat în TVR vreme de 16 ani. În 2015, a publicat volumul de proză scurtă Camere de hotel, la Editura Herg Benet. A colaborat la revista Tango și a semnat texte în volumele colective Singuraticele (Editura Neverland, 2021), Ficţiuni reale (Editura Humanitas, 2013) şi Cele mai frumoase iubiri (Editura Cărţile Tango, 2009). Recent, a publicat la Editura Charmides volumul de versuri Muzeul convorbirilor întrerupte.

* * *

Muzeul convorbirilor întrerupte

Toate dățile în care ai vrut să suni și n-ai mai

Ai sunat și nu a răspuns nimeni

Ți s-a închis

N-ai mai zis

N-ai mai ascultat

N-ai mai

Ar trebui strînse într-un muzeu

Al conversațiilor telefonice care aproape au avut loc

Să apelezi centrala și să ți se spună – bună seara,

Pentru a doua șansă apăsați 1 prelung

O să dureze ceva

Cînd vă facem legătura vorbiți imediat

La tăceri întrerupem.

*

Cei mai buni mincinoși din lume

La prima întîlnire e nevoie de o masă lungă

Cu multe scaune, cu spătar și fără

Noi doi stăm în fiecare capăt

În rest, trebuie să aibă loc

Așteptările noastre prea mari

(Le mai zice și dezamăgiri)

Rănile noastre

(Cele cicatrizate și cele cu crusta ruptă)

Toate poveștile pe care ni le-am spus

(Altfel, n-am fi putut merge înainte)

Iubirile noastre

(Reale, inventate, pierdute sau care uită să moară)

Felurile în care ne păcălim că sîntem oameni liberi

Și nu-l cunoaștem pe „trebuie”.

*

Femeia-atlas

Sînt femeia-atlas

Port în mine tot felul de hărți

Radiografiile oamenilor care m-au traversat

Partiturile muzicii din momentele-cheie

Schițele caselor în care n-am mai stat

Ciornele poveștilor aproape întîmplate.

Formează înăuntrul meu, repetat,

Numere pe care nu le-am șters din agendă

Deși persoanele nu mai există.

Odată

Am încercat să le uit

Le-am lăsat la colțul blocului, noaptea

Apoi am fugit cît am putut de tare

Am intrat în casă

Am închis bine ușa

Și am răsuflat.

Cînd am ajuns în cameră mă așteptau

Cu lumina aprinsă.