"Capitalul nostru este credibilitatea" - interviu cu Geneviève GOËTZINGER
RFI România sărbătoreşte douăzeci de ani de existenţă. La sfîrşitul lunii mai, Geneviève Goëtzinger, director general RFI, a vorbit, la Bucureşti, despre sensurile acestei aniversări şi despre planurile RFI în lume şi în România.
Cum se măsoară performanţa la RFI?
Există, desigur, indicatori cuantificabili. Nu e nici un secret aici, nu inventăm nimic nou, ne luăm după cifrele de audienţă ca să ştim numărul ascultătorilor. La nivel mondial, avem în jur de 38 de milioane de ascultători – cei mai mulţi în Africa şi în ţările arabe. Anul trecut s-a înregistrat, pentru prima dată în trecutul recent, o creştere uşoară a audienţei – deschiderea postului Monte Carlo Doualiya a contat mult în acest sens. Însă audienţa nu e singurul indicator. Şi cota de piaţă e importantă – vrem să ştim unde ne situăm în raport cu celelalte posturi de radio de pe piaţă. În fine, ne interesează şi impactul emisiunilor difuzate. Adesea, impactul este mult mai mare decît ai putea bănui consultînd doar măsurătorile „clasice“. Aşa se întîmplă, de pildă, în cazul RFI România, un post care, chiar dacă nu are o audienţă mare, are, în schimb, o notorietate foarte bună.
Menirea pe care o atribuie guvernul acestui post public de radio este să facă auzită vocea Franţei. Există o singură voce?
Principalul nostru capital e credibilitatea. Dacă e ceva care contează atunci cînd alegi să asculţi un post de radio, atunci acel lucru e credibilitatea. RFI nu e vocea palatului Elysée, nici vocea Quai d’Orsay... Sîntem un radio public şi independent. Dacă am fi într-adevăr vocea cuiva, oamenii n-ar mai avea încredere în noi şi nici nu ne-ar mai asculta.
RFI trece printr-o reformă importantă. Anul trecut au fost închise cîteva redacţii care emiteau programe în limbi străine (altele decît franceza). De ce?
Pe de o parte, exista un deficit de finanţare deloc neglijabil care împiedica dezvoltarea postului. Pe de altă parte, preşedintele radioului, Alain de Pouzilhac, a propus un plan strategic de dezvoltare şi a fixat alte priorităţi. Nu mai trăim în epoca Războiului Rece, în care un post precum RFI reprezenta vocea democraţiei, a libertăţii etc. În unele locuri nu mai era nevoie de noi. Da, am închis programele în şase limbi. Dar ne consolidăm în Africa, ne dezvoltăm programele în limbile arabice, în engleză, în portugheză.
Lumea s-a schimbat în ultimii douăzeci de ani. Şi România s-a schimbat – presa este liberă, piaţa de media este aglomerată, există o concurenţă puternică între radiouri, televiziuni, ziare etc. Ce oferă în plus RFI?
Presa este liberă în România, dar libertatea presei nu garantează şi pluralismul informaţiei. Din cîte ştiu, informaţia europeană, internaţională relevantă nu îşi găseşte loc în jurnale. RFI umple acest gol. Jurnaliştii sînt obişnuiţi să caute o perspectivă europeană asupra actualităţii. Pe de altă parte, RFI a reuşit să prezinte cîteva subiecte de interes general ignorate de restul presei. Sau chiar să propună subiecte în exclusivitate. Ştirile legate de licitaţia cu manuscrisele lui Emil Cioran de la Paris, de astă primăvară, au fost difuzate la RFI înainte să devină subiect naţional. A fost un scoop. RFI a fost şi primul post de radio din România care a prezentat ştirea despre scandalul sexual în care e implicat Dominique Strauss-Kahn. Sînt sigură că mai sînt şi alte subiecte prezentate în premieră.
După retragerea BBC, Radio France Internationale a rămas singurul post de radio internaţional prezent în România. Cum se face că aţi păstrat secţia română?
De ce să închidem ceva care funcţionează bine? RFI România are o notorietate de 28% – o cifră foarte bună. În peisajul media din România, RFI aduce plusvaloare. E un post ascultat de liderii de opinie, de cei care formează conştiinţe. Pe de altă parte, se înscrie în misiunea Audiovizualului Exterior al Franţei de promovare a francofoniei şi a francofiliei. RFI a renunţat, după debutul crizei economice mondiale, la toate celelalte filiale europene pe care le deţinea, precum şi la o parte dintre antenele pe care transmitea în alte colţuri ale lumii. Lumea s-a schimbat şi s-au schimbat şi priorităţile RFI.
Sărbătorim douăzeci de ani de existenţă a RFI în România. Ce sens daţi acestei aniversări?
Sărbătorim douăzeci de ani de continuitate, de prezenţă în România. Mi-ar fi greu să enumăr toate succesele şi satisfacţiile legate de redacţia de aici. Pentru mine a fost un privilegiu să revin la Bucureşti, să-i revăd pe colegii jurnalişti pe care îi cunoşteam deja, să-i cunosc pe membrii mai tineri ai redacţiei. E un privilegiu şi o bucurie.
Geneviève Goëtzinger a fost jurnalist la Reseau France Outre Mer între 1985 şi 1989. A condus secţia politică a RFI între 1996 şi 2001. Redactor-şef, editorialist şi şef al Departamentului Politic între 2001 şi 2003, Geneviève Goetzinger a devenit editor general al RFI în limba franceză în 2003. Director adjunct şi director de redacţie la France Inter din 2005, ea a revenit la RFI în 2006 ca director general adjunct de informaţii şi antene. Din 2008 este director general RFI.
a consemnat Matei MARTIN