Burning Man – oamenii și libertățile lor
Stau la masa de camping ronțăind dintr-o tulpină de țelină sau scobind într-un avocado, în timp ce băieții se chinuie să facă niște ochiuri pe o mini-butelie ce refuză să se încălzească sau se întorc pe bicicletă cu pungi mari de gheață în mîinile amorțite și cu cafea în sticlele prinse la brîu. Și ce facem azi? Răsfoiesc cărticica Burning Man cu programul camp-urilor, citind amuzată activitățile. Așa începe fiecare zi la Burning Man, undeva în jurul prînzului, cu speranța deșartă că nu ne vom mai lăsa furați de peisaj și chiar vom ajunge la cele două-trei chestii pe care ni le-am propus. Nu se întîmplă niciodată, ajungem la alte zeci, și tocmai în asta constă Burning Man-ul. Să mergem la o discuție despre literatura beat, la un talk despre economia alternativă, la o întîlnire despre harm reduction și psihedelicele ca mod de autocunoaștere, la atelierele de artă sau la discuțiile despre premiul Nobel? Să vedem care-i treaba cu orgasmatorul, să prindem ceva dintr-un porc la proțap, să mergem la atelierele de sexualitate tantrică sau la cele de bondage, la yoga, să vorbim despre sfîrșitul patriarhatului sau să vedem cum dansează lumea cu un strap on atașat? Să învățăm să jonglăm cu focul sau să le dau băieților tutu-urile mele și să mergem la party-ul tematic? Masaj erotic sau o discuție despre schimbările climatice?
Bineînțeles, după studierea atentă a programului și micile treburi casnice de la cort, cum ar fi „dușul“ cu șervețele umede, optimizarea pungilor cu resturi pe care trebuie să le ducem înapoi în civilizație și eterna dilemă „Cu ce mă îmbrac azi? Dar de ce te mai îmbraci?“, pornim pe biciclete să vedem ce se mai întîmplă prin oraș. În „oraș“ te fură peisajul și nu mai ajungi niciodată unde ți-ai propus, eșuînd din petrecere în petrecere, cu cana clasică în mînă pentru băutura gratis din toate barurile (nimic nu se cumpără la Burning Man) sau odihnindu-te la o conferință despre libertatea sufletului. Mergi aiurea de colo-colo, admiri instalațiile artistice și treaz, pe lumină, te joci cu toate jucăriile interactive și-ți promiți că anul viitor vei face și tu ceva pentru comunitate, fără să știi încă dacă vor fi cîrnați pe grătar la răsărit la Robot Heart, o mică instalație pe playa, vei organiza un concurs de scriere creativă cu tema, să zicem, pisici, sau dacă vei împărți shot-uri de țuică românească. Orice e posibil și tocmai asta e frumusețea Burning Man-ului, în a împărți cu ceilalți și a contribui la experiența colectivă.
Burning Man înseamnă incluziune, libertate, acceptare și un soi de descătușare de presiunile cu care ne întîlnim în viața de zi cu zi. E o trecere naturală în firesc a unor lucruri. Nu ți se pare nimic ciudat să vezi oameni goi dansînd în praf, e o normalizare a corpului uman sub toate formele lui, cum nu ți se pare ciudat să-i vezi îmbrăcați în unicorni. Nu ți se pare ciudat nici să vezi corturi cu ateliere de BDSM, nici coada de la Orgy Dome, cum nu ți se pare ciudat să vezi familii cu copii. Nu e nici un fel de presiune a grupului, faci exact ce ai chef să faci și chiar ai de unde alege – un spațiu imens, plin de activități, de artă și de distracție. Mai este și despre exprimare – a unei identități, a unor preferințe, pasiuni, cunoștințe, talente. Totul e legat invizibil de vibe-ul atît de specific Burning Man, care e unul de iubire, căldură, acceptare și diversitate. Iar libertatea asta nu e deloc intruzivă sau agresivă – nu am văzut oameni nervoși, oameni care încercau să le arate altora că știu ei mai bine un lucru sau altul, nu am văzut conflicte, comportamente abuzive sau agresivitate. Ai chef să faci asta? Nu, perfect, fă ce-ți place. Nu sîntem de acord? Perfect, hai să discutăm ca să vedem ce putem scoate mai bun din dezbaterea asta de idei. Ai nevoie de ceva? Sînt aici, chiar dacă nu te cunosc.
Zicea cineva, la un foc tîrziu în noapte, că la Burning Man fiecare e liber să facă ce vrea cu libertățile lui. De la activități culturale sau artistice la cele sexuale, de la distracție în cele mai haioase moduri la practici spirituale, de la psihedelice la educație, de la știință la activism, fiecare e liber să aleagă.