Boicotul de la Soci

11 decembrie 2013   La zi în cultură

Pînă la începerea Jocurilor Olimpice de Iarnă mai sînt vreo 50 de zile. La Soci nu s-a răcit asfaltul proaspăt turnat pe şosele, unele dintre sălile de sport nu au încă acoperiş iar la patinoar nu s-au montat instalaţiile de lumini. Însă Rusia întreagă pare să se fi mobilizat ca să termine treaba la timp. Aşteptările sînt mari: Rusia va fi în atenţia mondială, Jocurile Olimpice sînt un prilej minunat de afirmare prin soft power. Asta e şi una dintre marile mize pentru Vladimir Putin: să se prezinte drept preşedintele simpatic al unei ţări simpatice. Dacă ar fi simpatic cu adevărat, ar avea toate şansele să schimbe imaginea ţării sale. Căci Rusia e îndreptăţită să spere la multe medalii olimpice, iar în organizarea Jocurilor s-a investit mai mult ca oricînd. Pe site-urile oficiale, unde sînt prezentate „capabilităţile“ satului olimpic, se pot vedea clădiri impozante, săli colorate şi tehnică de spectacol de ultimă oră. Dar pe-afară e vopsit gardul, înăuntru – leopardul. În lumea civilizată, Vladimir Putin trece în continuare drept un dictator sau măcar drept un lider autoritar, care nu reuşeşte să se împace cu democraţia. Aşa cum se văd lucrurile acum, sărbătoarea de la Soci nu va fi prea veselă.

De pildă, preşedintele Germaniei Joachim Gauck nu va participa la Jocurile Olimpice de la Soci. E o formă de protest faţă de încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, de către Rusia. Printre altele, comunitatea internaţională acuză Rusia că încă mai incriminează homosexualitatea, că nu tolerează opoziţia şi că nu respectă libertatea de exprimare. Iar Gauck – un binecunoscut activist anticomunist, un intelectual angajat pentru apărarea drepturilor fundamentale – vrea să atragă atenţia, prin absenţa sa, cu privire la derapajele liderului de la Kremlin.  

Ştirea a stîrnit imediat vîlvă. Mai multe publicaţii moscovite au preluat rapid ştirea. Printre acestea, ediţia rusească a revistei Forbes şi ziarul sportiv Segodnja. Ambele au insistat pe motivele deciziei, pe acuzaţiile aduse de Gauck regimului Putin. În schimb, ziare apropiate puterii de la Kremlin au criticat aspru decizia lui Joachim Gauck. Ca preşedinte federal, el nu reprezintă interesele sale, ci pe cele ale Germaniei. Decizia de a nu veni la Soci trebuie, deci, înţeleasă ca fiind doar a cetăţeanului, nu a preşedintelui.  

Cancelarul Angela Merkel, care se simte legată dacă nu prin prietenie, atunci măcar prin relaţii trainice, politice şi de afaceri, cu Vladimir Putin, nu a vrut să comenteze în nici un fel decizia preşedintelui. În ceea ce o priveşte pe ea, personal, nu a luat încă decizia dacă va merge sau nu la Soci. Pregătirile pentru delegaţia oficială ar cădea în sarcina ministrului de Interne şi cel al Sportului.

Însă, una peste alta, în Germania, gestul lui Gauck a fost primit cu entuziasm chiar şi de foştii săi adversari politici. După ce astă-vară au existat destui sportivi care-şi puneau problema să nu mai participe la Jocurile Olimpice, din solidaritate cu liderii opoziţiei ruse arestaţi, majoritatea germanilor salută acum boicotul preşedintelui. Sportul nu e o insulă izolată, populată de sfinţi, el trăieşte în centrul societăţii – şi sportivii ar trebui să reacţioneze. Pînă şi membri ai Comitetului Olimpic din Germania l-au felicitat pe preşedinte: decizia lui Gauck nu trebuie înţeleasă ca un boicot îndreptat împotriva Jocurilor Olimpice în general sau împotriva echipei olimpice a Germaniei. Ci ca o frondă împotriva Rusiei lui Putin.

Nu departe de satul olimpic se află şi reşedinţa de vacanţă a preşedintelui rus Vladimir Putin. Jocurile Olimpice sînt un bun prilej de a organiza un soi de summit informal, sau măcar să facă întîlniri bilaterale cu cîţiva dintre invitaţi; căci mulţi şefi de stat şi de guvern şi-au anunţat deja intenţia de a veni la Soci, măcar la gala de deschidere. Acolo, în vilele somptuoase ascunse printre văi, e un loc bun pentru afaceri. Boicotul lui Gauck îl pune pe Putin într-o situaţie destul de inconfortabilă. Acum, e foarte posibil ca şi alţii să renunţe la călătorie. De pildă, comisarul European Viviane Reding a afirmat, şi ea, că nu are de gînd să meargă la Jocurile Olimpice. Vor mai fi şi alţii?

Mai multe