Biblioteca Naţională a României în pericol – interviu cu Elena TÎRZIMAN
Biblioteca Naţională a României (BNR) ar putea pierde o bună parte din spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea. Ministerul Culturii, care-şi are sediul în aceeaşi clădire cu biblioteca, vrea să se extindă, preluînd o parte din spaţiile de lectură şi de expoziţie. Dacă decizia Ministerului va fi aplicată, BNR nu va mai putea să-şi îndeplinească misiunea, în bune condiţii.
Care este, de fapt, misiunea Bibliotecii Naţionale a României?
Instituţie de prim rang a culturii naţionale, Biblioteca Naţională a României administrează patrimoniul cultural naţional de publicaţii, îndeplinind atît funcţii naţionale, cît şi funcţii de bibliotecă publică. Ea are ca misiune identificarea, dezvoltarea, organizarea, conservarea, cercetarea, comunicarea şi punerea în valoare a patrimoniului documentar naţional, precum şi a Fondului „România“, ce reuneşte documente apărute în străinătate, referitoare la România şi la poporul român, publicaţii ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicaţii în limba română ale autorilor străini apărute în străinătate. Organizează Depozitul Legal, principală sursă documentară în ceea ce priveşte cunoaşterea culturii şi civilizaţiei româneşti. Atribuie numărul internaţional standard pentru cărţi (ISBN), pentru documente muzicale tipărite (ISMN), pentru resurse continue (ISSN) şi pentru alte categorii de documente, şi realizează catalogarea înaintea publicării (CIP). Este centru naţional de patologia şi restaurarea documentelor, şi centru naţional metodologic pentru bibliotecile publice din ţară. Asigură accesul liber la colecţiile sale – parte esenţială a memoriei poporului român – atît generaţiei de azi, cît şi celor viitoare, în scop de educare, cercetare, studiu şi informare.
Care este patrimoniul Bibliotecii?
Patrimoniul Bibliotecii conţine aproximativ 12.500.000 de unităţi bibliografice structurate astfel: fonduri curente, care susţin funcţia publică a Bibliotecii, accesibile utilizatorilor, în scop de studiu şi cercetare – 1.800.000 de volume; fonduri patrimoniale constituite din publicaţiile Depozitului Legal – 2.000.000 de volume, şi din Colecţiile Speciale din Bucureşti – 350.000 de unităţi bibliografice, şi la Biblioteca „Batthyaneum“ Alba Iulia – 150.000 de unităţi bibliografice; fonduri destructurate (publicaţii neincluse încă în colecţiile Bibliotecii Naţionale a României) – aproximativ 8.200.000 de unităţi bibliografice.
În anul 2013, Biblioteca a preluat fondul OSIM, constituit din brevete naţionale şi internaţionale şi Buletine de proprietate industrială – 30.000.0000 de documente. Patrimoniul Bibliotecii se îmbogăţeşte continuu, prin intermediul Depozitului Legal, al donaţiilor şi al schimbului.
Depozitul Legal poate fi un barometru al pieţei de carte. Cum a evoluat producţia editorială din România în ultimii ani?
Referitor la producţia de carte din perspectiva ultimilor ani, am constatat o creştere importantă a titlurilor depuse în baza Legii Depozitului Legal. Depozitul Legal reprezintă un fond dinamic, aplicîndu-se principiul recuperării retrospective a publicaţiilor, astfel că, în acest moment, în colecţii intră documente editate înainte şi după anii 2000. La sfîrşitul lui 2013, existau 5906 de edituri înregistrate în baza de date a serviciului ISBN – ISSN – CIP. În anul 2013, au fost acordate 36.590 de coduri ISBN editurilor, 1955 de coduri ISBN de autor, 1419 de coduri ISSN şi 25.050 de descrieri CIP.
Biblioteca Naţională s-a mutat de puţină vreme în noul sediu. Cum s-a adaptat în clădire? Cît de adecvate sînt spaţiile?
Percepută, pînă de curînd, aproape exclusiv, drept „bibliotecă depozitară a statului“, cu sarcina expresă de a conserva şi prezerva tezaurul documentar naţional pentru generaţiile prezente şi viitoare, Biblioteca Naţională şi-a redefinit, în ultimii ani, rolul şi misiunea, înlesnind accesul la patrimoniul cultural şi ştiinţific, pentru toate categoriile de utilizatori.
Noul sediu al Bibliotecii Naţionale a fost gîndit astfel încît să satisfacă funcţiile de bibliotecă naţională, funcţiile publice, dar şi funcţii culturale şi de petrecere a timpului liber. Clădirea este compusă din 13 corpuri, avînd o suprafaţă desfăşurată de 112.000 mp. Întregul ansamblu a fost gîndit şi construit pentru a asigura funcţionalitatea Bibliotecii Naţionale, asta însemnînd spaţii de birouri pentru asigurarea prelucrării documentelor nou intrate în Bibliotecă, spaţii destinate publicului, spaţii destinate pregătirii profesionale, asigurîndu-se, astfel, funcţia metodologică a Bibliotecii Naţionale, spaţii în care îşi desfăşoară activitatea Centrul Naţional de Patologie şi Restaurare a Documentelor, Atelierul de Tipografie şi Legătorie, Editura Bibliotecii Naţionale. Pentru asigurarea funcţionalităţii în acord cu cerinţele actuale, depozitele de publicaţii sînt dispuse pe majoritatea etajelor şi corpurilor clădirii. Din suprafaţa totală a clădirii, depozitele ocupă aproximativ 20%.
Referitor la spaţiile de lectură, din cele 18 săli sînt deschise publicului numai 10, din lipsă de personal specializat. Din acelaşi motiv, programul de funcţionare a sălilor de lectură nu poate fi adaptat nevoilor utilizatorilor (în acest moment, programul de funcţionare este 10-18, ideal fiind între orele 9-21, inclusiv sîmbăta şi duminica).
De asemenea, atragem încă o dată atenţia asupra „spaţiilor comunitare“ situate la parter, mezanin şi etajul I, perfect adaptate funcţiei lor, aceea de a constitui un spaţiu cu acces liber, destinat studiului, într-o ambianţă culturală de înalt nivel.
Cînd şi cum s-a născut acest litigiu (cu privire la spaţiul locativ) între Ministerul Culturii şi Biblioteca Naţională?
Sediul din bulevardul Unirii nr. 22 al Bibliotecii Naţionale a României a fost finalizat în 15 decembrie 2011. Chiar din ianuarie 2012, înainte ca Biblioteca Naţională a României – beneficiarul obiectivului investiţiei – să se mute în noul său sediu, Ministerul Culturii a decis să schimbe destinaţia unei părţi importante din clădire, instalîndu-şi birourile la etajele II, III, IV, V din Corpul Aula. De asemenea, pentru departamentele sale tehnice, a ocupat şi alte spaţii destinate îndeplinirii funcţiilor de bibliotecă: depozite de carte, spaţii tehnice, Aula, spaţiul dedicat grădiniţei etc.
Biblioteca Naţională a României s-a mutat în 2012 în calitate de beneficiar al obiectivului de investiţie, conform art. 3 din HG 960/2006, urmînd ca ulterior imobilul să îi fie dat în administrare. La sfîrşitul anului 2013, prin HG nr. 862 din 6 noiembrie 2013, Ministerul Culturii îşi atribuie, în plus faţă de ceea ce ocupa deja, parterul, mezaninul şi parte din demisol, din corpul central al Bibliotecii Naţionale a României.
Astfel, în prezent, Biblioteca Naţională a României deţine doar 64% din spaţiul care i se cuvine, restul de 36% revenind Ministerului Culturii. Mai grav decît atît este că 65% din spaţiile destinate publicului, pentru lecturi libere, evenimente cultural-ştiinţifice şi de promovare au fost preluate de Ministerul Culturii, ajungîndu-se în situaţia paradoxală şi revoltătoare ca inclusiv spaţiile de acces în Bibliotecă să aparţină acum acestuia.
Cum foloseşte Biblioteca Naţională spaţiul revendicat de Ministerul Culturii?
Ministerul Culturii revendică parţial trei etaje din Biblioteca Naţională, respectiv: demisol, parter, mezanin. Aceste spaţii cuprind spaţii expoziţionale, săli de conferinţă, săli de lectură, spaţii în acces liber pentru utilizatori, anticariat, librărie, Muzeul cărţii, zona cataloagelor tradiţionale şi electronice, cu acces la Internet şi baze de date, garderoba, intrările în Bibliotecă.
Biblioteca utilizează aceste spaţii pentru activităţi culturale, ştiinţifice, educative, sociale: expoziţii tematice, lansări de carte, workshop-uri, conferinţe, proiecţii de filme, concerte, tîrguri de carte, activităţi pentru copii, realizate în parteneriate cu instituţii culturale şi de învăţămînt (în anul 2013 au avut loc peste 300 de evenimente, la care au participat mai bine de 180.000 de persoane). Prin preluarea acestor spaţii de către Ministerul Culturii, Biblioteca Naţională a României nu-şi va mai putea exercita funcţia ştiinţifică, metodologică, educativă şi socio-culturală.
Văzută din exterior, situaţia pare ciudată, paradoxală: o instituţie a statului, ameninţă cu un proces o altă instituţie a statului, pe care se presupune că ar trebui, de fapt, s-o protejeze şi s-o finanţeze. Cum vedeţi această relaţie?
Nu putem decît să nutrim speranţa că se va reveni asupra acestei neinspirate decizii, permiţîndu-i-se astfel Bibliotecii Naţionale să-şi îndeplinească menirea.
Elena Tîrziman este director general al Bibliotecii Naţionale a României.
a consemnat Matei MARTIN
Foto: wikimedia commons