Atunci şi acum

"Să ne închipuim că doi oameni apar pe scenă, nu scot nici un cuvînt, dar îşi povestesc ceva, unul, altuia, prin semne. Făcînd aceasta, îşi umflă glorios obrajii. Spectatorii rîd. Este acesta teatru? Este. Veţi spune că e bîlci? Dar şi bîlciul este teatru. Sau altceva: pe scenă se lasă o pînză, pe pînză este desenat un sat. Pe scenă e întuneric. Apoi începe să se lumineze. Un om îmbrăcat în straie de păstor apare pe scenă şi cîntă din fluier. Este acesta teatru? Este. Pe scenă apare un scaun, pe scaun - un samovar. Samovarul fierbe. Şi, în loc de aburi, de sub capacul lui se strecoară nişte mîini goale." Aşa începe capitolul "Teatrul Oberiu" din volumul Avangarda rusă de Livia Coborcea, apărut la Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în anul 2006. Este descris spectacolul pus în scenă de I. Bahterev cu piesa Elisaveta Bam de Daniil Harms din anul 1927. Mai departe scrie aşa: "Subiectul dramatic al piesei este dislocat de multe teme, aparent străine, care insolitează obiectul ca întreg de sine-stătător, fără legături cu restul; de aceea, subiectul dramatic nu i se impune spectatorului ca un contur de subiect clar - acesta pare să se adăpostească în spatele acţiunii. În locul acestuia se afirmă subiectul scenic, acesta creşte natural şi anarhic din toate elementele spectacolului nostru. Pe el se axează centrul nostru de atenţie. Dar, în acelaşi timp, toate elementele spectacolului sînt pentru noi preţioase şi valoroase în sine. Ele îşi au propria existenţă, nefiind supuse bătăii de metronom a teatralităţii. Ici iese în relief un colţ de ramă aurită - acesta trăieşte ca obiect de artă; dincolo se spune un fragment de poezie - acesta este independent prin fonia lui, dar, în acelaşi timp, fără a vrea numaidecît aceasta, împinge înainte subiectul piesei. Decorul, mişcarea actorului, o sticlă aruncată, o pulpană de costum - toate sînt actori, la fel cu interpreţii care dau din cap, pronunţînd cuvinte şi fraze diferite". Asemănarea cu spectacolul Elisaveta Bam de la Teatrul "Bulandra" din 2006, în regia lui Alexandru Tocilescu, nu este întîmplătoare, dar este uimitoare: pare a fi descrierea spectacolului românesc de care Bahterev nu avea habar, tot aşa cum Tocilescu nu avea habar de al lui. Există o putere a textului scris de Harms, aparent dezlînat, impunînd o logică teatrală dincolo de ani şi de naţii. Pe dinafară rămîn cei scutiţi de logică, "tîmpiţii", cum spune Bahterev. Spectacolul lui Tocilescu se joacă mîine, la ora 20, la sala Izvor a Teatrului "Bulandra". ( M. B. )