Atacul albinelor ucigaşe

Miercuri, 15 februarie, de la ora 20,00, la Sala Polivalentă, va avea loc primul mare concert hip-hop din România: Shabazz The Disciple (MC-ul de la Gravedigazz), DJ Sueside (DJ-ul celebrului raper RZA, cel care a lucrat, printre alţii, cu Tarantino şi cu Jim Jarmusch), Beretta 9 & Shogun Assasson (doi dintre MC-ii trupei Killarmy), Cilvaringz (MC-ul european al "familiei" Wu-Tang), Barracuda (invitat pe albumul Birth of A Prince, semnat acelaşi RZA) şi Christ Bearer (Northstar), în deschidere urmînd să presteze Salah Edin (cel mai tare rapper arab), Paraziţii (cea mai galonată trupă din România) şi Turntable Science (o gaşcă nebună de dj-i români). O reţetă grea, şi la propriu şi la figurat, pentru orice cunoscător de hip-hop. Concertul Wu-Tang Killa Beez va fi un melanj de mesaje şi destine, vieţile multora dintre raperi depăşind orice scenariu de film . În ciuda faptului că Paraziţii sau B.U.G. Mafia sînt două nume care au un cuvînt greu de spus pe piaţa muzicală autohtonă, reuşind să surclaseze fără probleme, la capitolul vînzări, artişti mult mai mediatizaţi, publicul român de hip-hop nu a fost testat cu adevărat de-a lungul celor 14 ani de "istorie", decît de două ori. În ambele cazuri, prestaţiile rapperilor francezi şi americani au fost gratuite. Pesemne, din cauza acestor precedente, la care se adaugă faima rapperilor autohtoni, vopsită cum se cuvine în mass-media, producătorii de concerte au evitat aducerea în ţară a unor rapperi cu greutate. Prin tîrg, s-a vehiculat ideea că, de fapt, publicul românesc de hip-hop nu există, evenimentele de gen nedepăşind, de obicei, spaţiul unor cluburi de maximum 1.000 de persoane. În aceste condiţii de piaţă, pentru iubitorii culturii hip-hop căile de promovare a evenimentelor de gen sînt, evident, underground, Internet-ul fiind principalul motor de răspîndire a veştilor. Aşa se întîmplă şi acum, cînd, pentru prima dată după Revoluţie, românii pot vedea la lucru o gaşcă aparţinînd celui mai puternic brand hip-hop din lume: Wu-Tang. Chiar dacă nu-i vom vedea la Bucureşti pe "tăticii" RZA, Raekwon, Method Man sau Ghostface Killah, ne vom putea delecta totuşi cu eşalonul doi al familiei Wu-Tang, reunit sub deviza Wu-Tang Killa Beez. Show-ul va fi un "atac al albinelor ucigaşe" şi, de ce nu, un prim test pentru publicul autohton de gen. Abia acum se va vedea dacă acesta există cu adevărat şi dacă are capacitatea financiară necesară pentru a sprijini mişcarea. Dacă nici la Wu-Tang Killa Beez fanii români nu vor veni în număr mare, atunci asta înseamnă că nu sînt chiar atît de mulţi pe cît încearcă unii să ne determine să credem sau că, de fapt, e vorba doar de fani falşi care, după ce-şi descarcă albumele de pe Internet, nu fac altceva decît să-şi dea cu părerea departe de concerte. Deşi, dacă sîntem corecţi pînă la capăt, această atitudine nu e de condamnat întru totul. Trebuie să recunoaştem că, spre deosebire de Statele Unite sau Franţa, în România hip-hop-ul s-a născut în casă şi abia apoi a coborît în stradă, ceea ce îi dă o notă specială. Graţie talentului său în mînuirea rimelor, Shabazz The Disciple, cel mai cunoscut raper de pe afiş, a reuşit să-şi cîştige repede respectul în hip-hop-ul mondial. Deşi tînăr, Shabazz n-a avut deloc o viaţă roz. În mai puţin de 15 luni, şi-a pierdut tatăl şi un unchi, ambii răpuşi de SIDA, sora mai mică a fost omorîtă accidental într-un schimb de focuri, iar prietenul său din copilărie, Supreme, a fost ucis în faţa uşii sale... Cum poţi trăi cu gîndul că asasinii prietenului tău ar fi putut foarte bine, cu un singur glonţ în plus, să-ţi năruiască toate speranţele într-o fracţiune de secundă? Un tînăr născut în ghetourile newyorkeze ştie, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. În cazul lui Shabazz, aceste poveşti tragice de viaţă au însemnat sursa de inspiraţie pentru cele două albume: The Book of Shabazz - Hidden Scrollz (2003) şi The Passion of The Hood Christ, proaspăt lansat pe piaţă. Nu este un clişeu faptul că reprezentanţii culturii hip-hop provin din zone marginale unde infracţionalitatea este un mod de viaţă la propriu şi de unde nu poţi scăpa decît încercînd să o prezinţi aşa cum este. Fără a o cosmetiza în nici un fel. Din punct de vedere al mesajelor, există diferenţe majore între Killa Beez şi Paraziţii, temele fiind diferite. Ceea ce leagă însă aceste mesaje este muzica. Cît timp vor exista probleme sociale, va exista şi hip-hop, cît timp politicienii vor continua să neglijeze problemele tinerilor săraci, raperii vor reprezenta în continuare vocea străzii... Ei nu au nevoie de arme sau de manifestări agresive. Pentru raperi, principala armă este cuvîntul. Cine nu crede să vină la Wu-Tang Killa Beez!