Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist

În 1995, Verena Kuni publică lucrarea sa de masterat cu titlul Victor Brauner: Artistul ca vizionar, magician și alchimist în care analizează opera artistului dintre anii 1940 și 1947 (Verena Kuni, Victor Brauner: Der Künstler als Seher, Magier und Alchimist, Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 1995). Intitulată Suprarealism și magie. Modernitatea fermecată (Surrealismo e magia. La modernità incantata), expoziția din acest an, care are loc la Fundația Guggenheim din Veneția între 9 aprilie și 26 septembrie, urmînd să fie itinerată între 22 octombrie și 29 ianuarie 2023 la Muzeul Barberini din Potsdam, prezintă creațiile suprarealiste văzute prim prisma relației cu magia, ezoterismul, mitologia și tradiția ocultă. Reunind șaizeci de lucrări din colecția Peggy Guggenheim de la Veneția și din mai multe alte muzee, expoziția alătură numele creatorilor suprarealiști Victor Brauner, Leonora Carrington, Salvador Dalí, Giorgio de Chirico, Paul Delvaux, Max Ernst, Leonor Fini, René Magritte, Roberto Matta, Wolfgang Paalen, Kay Sage, Kurt Seligmann, Yves Tanguy, Dorothea Tanning și Remedios Varo pentru a pune accentul pe relația suprarealiștilor cu „magia“, înțeleasă ca o formă de discurs poetic și filozofic legată de procesele emancipării personale. Artistul suprarealist este numit „alchimist, magician sau vizionar“. Emblematică pentru relația pe care suprarealismul o întreține cu științele oculte este lucrarea din colecția Guggenheim realizată de Victor Brauner în anul 1947 și intitulată Suprarealistul (Le Surréaliste), tablou reprodus pe coperta catalogului expoziției Suprarealism și magie, modernitatea fermecată (Surrealismus und Magie. Verzauberte Moderne, Prestel Verlag, 2022).

Printre creațiile „magice“ din opera lui Victor Brauner se numără și lucrările închinate poetului german Novalis, prețuit de suprarealiști. Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi. Ele devin sursa inspirației poetice în anii exilului: „Era în 1941, la Marsilia (...) cînd m-am cufundat în (lectura) romanticilor germani, îndeosebi Novalis. Am regăsit în Imnurile către Noapte ecoul acelor lucruri din inteligența mea și din instinctul creator (...). Găsisem cartea de care aveam nevoie“ (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Pompidou, Paris).

Tabloul pictat de Victor Brauner în anul 1940, Femeie solară (Femme solaire), asociază scrierile romanticului german și alchimia. Drumul parcurs de eroul romanului lui Novalis, Heinrich von Ofterdingen, care pleacă în căutarea „florii albastre“, este înțeles ca metaforă a unui parcurs inițiatic. În roman, Novalis descrie întîlnirea dintre Heinrich, poetul visător, şi „regele tăcut” (der stille König) al metalelor. Coborîrea eroului romanului în căutarea metalelor aflate în „pîntecul“ pămîntului este asemuită de suprarealiști cu etapele alchimiei și înțeleasă ca un proces psihologic. Un text consemnat de Victor Brauner într-un caiet invocă numele poeților din scrierile cărora artistul se inspiră: „Novalis, Clemens Brentano, Hölderlin, André Breton, Bettina şi toţi prietenii mei, din ţări diferite, din ţinuturi îndepărtate, cei care aveţi gustul pentru inexplicabil şi extraordinar, veniţi să mă vizitaţi, să-mi cereţi să vă povestesc detalii, să-mi priviţi tablourile, desenele şi să încercaţi să citiţi în ele destinele poetice“ (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Pompidou, Paris). Pentru pictor, ambianța poetică este necesară creației, ea fiind „suflu, deschidere asupra lucrurilor – explorare somptuoasă“. Scrierile poetului german sînt redescoperite, ca şi cum artistul ar fi aşteptat momentul potrivit pentru ca opera lui să fie orientată spre aprofundarea relaţiei dintre poezie şi magie. Ediția în limba franceză a scrierilor lui Novalis, pe care Brauner o are la dispoziție în timpul petrecut la Celliers-de-Rousset (1942-1945), îi servește drept sursă a inspirației. Într-un caiet, artistul transcrie: „O adiere de melancolie îmi face sufletul să freamăte. Aș vrea să cad la pămînt ca niște picături de rouă și să mă amestec cu cenușa“ (Novalis, Hymnes, Édition Montaigne, Paris, 1943). În alchimie, din „cenușă“ își ia zborul phoenix-ul, echivalent al pietrei filozofale.

Portretul lui Novalis (Portrait de Novalis), realizat de Victor Brauner în anul 1943, este un asamblaj compus din mai multe obiecte și înscrisuri. Încastrat într-o cutie din lemn, „portretul“ este o formă ovoidă modelată în lut pe care este inscripționat cuvîntul „cenușă“ și ornată cu o diademă din sîrmă de fier pe care este lipit semnul cabalistic al „semnăturii lunii“. Decupat din carton, semnul împrumutat din cărțile ocultistului Agrippa este așezat pe un disc din cupru pe care poate fi citit cuvîntul ABRAXAS, format din șapte litere care corespund, fiecare, uneia dintre cele șapte planete. Una dintre strofele Imnurilor evocă luna, „grațios soare al Nopții“, „regină a universului“. Brauner adaugă un fragment din Imnuri: „Mai divini decît stelele strălucitoare ne par ochii infiniți pe care noaptea i-a deschis în noi“. Lucrarea trimite totodată la mistica lui Jacob Böhme și la textele gnostice care se numără printre sursele de inspirație ale romanticilor germani. Asemenea unei ecuații matematice, pe un carton amintind tăblițele de ardezie sînt înscrise trei cuvinte, Atracție Explozie = Fruct (Attirance Explosion = Fruit), care pot fi puse în legătură cu „triada“ din seria de lucrări pe care Brauner le intitulează Leu Lumină Libertate (Lion Lumière Liberté). „Triada“ apare ca un topos în creația brauneriană a anilor 1940 pentru a trimite la asocierea dintre Dragoste, Libertate și Poezie. Sub impulsul dragostei, descoperirea misterelor magiei deschide calea ce duce la înfăptuirea „uniunii contrariilor“ şi la găsirea „pietrei filozofale“. Dragostea este percepută ca o „flacără“ sau „un mare foc“. Simbolul inspiraţiei poetice este flacăra, care „solidifică visul“, ea este „seismograful cel mai fidel al sensibilităţii“, inepuizabilă, feerică, erotică, subtilă. Prin „solidificarea visului“, omul devine liber. „În acea noapte / Întîlnire între Lautréamont Novalis și Breton / eliberarea omului / solidificare a visului / omul este liber / Leu / Lichid / Libertatea vieții.“ În „caietele și carnetele“ păstrate în Arhiva Bibliotecii Kandinsky de la Centrul Pompidou din Paris, pictorul notează: „Documentele (sînt) mesajele lumii necunoscute a inspirației și poeticului, simboluri ale devenirii, ale metamorfozei omului prin foc“.

Ecou al operei lui Novalis, poezia întîlneşte tradiţia ezoterică. În desenul intitulat Portret pantacular al lui Novalis (Portrait pantaculaire de Novalis, 1945), inscripția PISTIS SOFIA reflectă interesul manifestat de pictor pentru vechile texte gnostice tratînd despre „principiul feminin al universului“. În mitul gnostic, SOFIA PISTIS este „înțelepciunea celestă“, eon suprem al unui Părinte insondabil, care avea să fie înlocuită mai tîrziu prin LOGOS, o entitate masculină. Desenul interpretează misterioasele figuri gravate pe gemele gnostice, pe care Brauner le descoperă în volumul publicat de Jean Marquèz-Rivière despre talismane și pantacle, în care un tors masculin cu cap de cocoș este așezat pe două trupuri de șarpe. Înconjurat de șapte stele, el este ABRAXAS, pentru a reprezenta cifra 365 sau totalitatea zilelor anului: A = 1; B = 2; R = 100; A = 1; X = 60; A = 1; S = 200 (Jean Marquèz-Rivière, Amulettes, talismans et pantacles dans les traditions orientales et occidentales, Payot, 1938).

Atît obiectul, Portretul lui Novalis, cît și desenul, urmat de o acuarelă, fac parte din seria lucrărilor cu caracter „magic“ pe care artistul le realizează între anii 1942 și 1945. Solivan, titlul dat unui tablou din anul 1945, este anagrama numelui lui Novalis, a cărui evocare are rolul de a întări propriile forțe creatoare. „Novalis a făcut din poezie o artă magică. Brauner face din magie pictopoezie“, scrie Alain Jouffroy în monografia consacrată pictorului (Alain Jouffroy, Brauner, Fall, 1959).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).