Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Recuperarea străvechilor mituri şi interpretarea lor în cheie suprarealistă fac parte din programul enunțat la New York de André Breton la începutul anilor 1940. Alături de miturile care au marcat cultura europeană, interesul manifestat de suprarealiști se îndreaptă spre alchimie, magie și cabală, primitivism și literatura fantastică. Ideea potrivit căreia omul, animalele, plantele şi tot ceea ce există participă la o lume invizibilă, o lume în care fiecare „mică parte“ este consubstanţială unui întreg infinit, domină creaţia poetică și plastică suprarealistă. În pictură, coabitarea lumilor vizibile/invizibile primeşte o nouă dimensiune poetică, accentul fiind pus pe caracterul „magic“ al imaginii. Cînd se referă la opera lui Roberto Matta, Breton foloseşte termeni preluaţi din vocabularul ermetic, calificînd pictorul drept „vizionar în căutarea agatei“ (piatra filozofală). Pictura lui Matta este un edificiu construit din linii, forme şi culori în mişcare, arhitectură a timpului şi proiecţie a spaţiului psihologic sau a unui locus invizibil unde spaţiul (fără limite) întîlneşte timpul (infinit). Ceea ce este vizibil are o parte invizibilă, întregul fiind ansamblul părţilor vizibile/invizibile alăturate. Principiul feminin este identificat cu spațiul, prefigurînd ideea de mobilitate, iar cel masculin cu timpul, pentru a reprezenta perenul sau imuabilul. Uniunea într-o imagine, poetică sau plastică, a celor celor două principii devine prefigurarea ecuației spațiu/timp, din care iau naștere „patru aspecte“ (patru elemente, umori etc.) ale aceleiași imagini „ideale“.
În Naşterea materiei, tablou realizat de Victor Brauner în 1940, fiinţa bisexuată, androginul (Urwesen), pe jumătate mascul, pe jumătate femelă, purtînd ca atribute soarele şi luna, reprezintă „uniunea contrariilor“ marcate prin culorile roşu (foc) şi albastru (apă), amintind de înscrisul atribuit lui Hermes Trismegistul de pe Tabula Smaragdina: „Soarele îi este tată, luna îi este mamă. Vîntul l-a purtat în pîntec, pămîntul îi este hrana. El este tatăl întregii perfecțiuni a lumii“. Dualitatea (feminin/masculin), simbolizată prin perechi de contrarii (foc și apă), reprezintă în alchimie componentele aflate atît în materia primă, cît și în lapis, uniune a contrariilor sau piatra filozofală. În cosmogoniile care explică Creaţia printr-o divizare a unităţii primordiale, „uniunea contrariilor“ este inclusă în însăşi esenţa divinităţii. Mitul androginului trimite la ideea libertăţii absolute, aflată în afara Binelui şi Răului, iar Paradisul include ideea „uniunii contrariilor“ (atunci cînd doi vor fi unul). Prin coincidentia oppositorum este desemnat „misterul totalităţii“. În teogonia arhaică greacă, partenogeneza implica androginia. Perfecţiunea umană era imaginată ca o unitate nedezbinată (indiviză), „uniunea contrariilor“ fiind înţeleasă ca o oglindire a perfecţiunii divine, a Totului-Unu.
În Totintot sau marea metamorfoză (Totintot ou la grande métamorphose, 1942-1945), Brauner creează un joc prin care îmbină bidimensionalitatea imaginii pictate și tridimensionalul. În tablou, spațiul închis prin trei ziduri este dominat de două axe verticale care închid, la mijloc, vidul. Lucrarea amintește de ordonarea compozițională a tabloului lui Sandro Botticelli, Primavera, o pictură care a prilejuit în timp nenumărate interpretări ce leagă reprezentările zeităților din antichitate și ideile filozofice renascentiste, marcînd trecerea de la „vechi“ la „nou“. În lucrarea lui Victor Brauner, prin două corpuri reunite, feminin și masculin, este sugerată litera T, amintind totodată de hieroglifele egiptene. Cele două corpuri, unul vertical, celălalt orizontal, trimit la componentele ecuației spațiu/timp, primul – mișcarea în spațiu (feminin), al doilea – imuabilul timpului infinit (masculin). Într-un desen pregătitor, ochiul vertical/orizontal prefigurează „vederea dublă“, a lucrurilor vizibile și a lucrurilor nevăzute, sau „ochiul vizionar“. Șarpele, însoțitor al poetului, formează litera L, nelipsită în seria lucrărilor realizate la începutul anilor 1940 (Leu Lumină Libertate). Vertical și orizontal, femininul și masculinul reprezintă principiile „activ“ și „pasiv“, mișcarea și imobilitatea. Prezența semnului egiptean ankh pe trupul așezat orizontal, ce pare a fi neînsuflețit, simbolizează viața, evocînd mitul egiptean al cuplului Isis și Osiris. În tablou, o figură hibridă, al cărei cap este acoperit cu pene și avînd un cioc de pasăre, amintește de Horus sau „sufletul înaripat“ din mitul egiptean. Hibridul cu trup de femeie, ale cărui brațe sugerează mișcarea circulară, trimite la „sfera armilară“, un „aparat“ folosit în astrologie încă din antichitate, un „model“ care reproducea sistemul geocentric cunoscut sub numele de „sistemul lui Ptolemeu“. Desenată într-una dintre schițele realizate în 1942, „sfera armilară“ este înlocuită în tablou printr-o alta, sub forma unui nor, pentru a reprezenta cerul sau „materia apoasă“. Ea contrabalansează flacăra, simbol al focului etern. Un arbore înflorit este pandantul unui cap de animal care susține echilibrul întregului hibrid. Un tors masculin încheie „circuitul“ elementelor primordiale și pe cel al diferitelor regnuri reprezentate în figura androgină în care „totul“ se află într-o permanentă transformare. Sugerată printr-un străvechi simbol geometric, mișcarea brațelor hibridului se înscrie într-un pătrat, simbol al punctelor cardinale, al elementelor primordiale și al umorilor sau temperamentelor, în număr de patru, pentru a marca diversitatea tipurilor lor: coleric, flegmatic, melancolic și sanguin. Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite pentru a reprezenta un continuu circuit. Titlul dat lucrării este un palindrom, cuvînt ce poate fi citit în ambele sensuri și avînd, de fiecare dată, același înțeles. Formula amintește de confecționarea pantaclelor și talismanelor, de la care Brauner se inspiră:
T
T O T
T
În „caiete şi carnete”, artistul notează, în mai multe rînduri, consideraţii privind ideea care-l conduce la realizarea lucrării ce reunește pictura, obiectul și sculptura într-un TOT: „În această formulă, prin care Alfa este Începutul și Omega sfîrșitul, regăsim, conform legilor secrete care există în toate regnurile naturii, marea scală a extremelor: Începutul și sfîrșitul / Ceea ce este și ceea ce nu este / Ceea ce va fi și ceea ce nu va fi / Devenirea și nondevenirea / Ființa și nonființa / Nașterea și moartea / Teza și antiteza“ (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris).
În Totintot sau marea metamorfoză, „vechiul“ și „noul“, văzute prin prisma noilor coordonate ale creației suprarealiste, se regăsesc reunite. Odată găsită „formula“ care înglobează „toate formulele sintetice“, poate fi descoperit „nodul“ care exprimă „ideea motrice a esenței universale a Totului în Tot, extremele închizîndu-l între ele“, notează artistul într-un caiet (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris). Pornind de la formula Totului în tot, prin care este invocat „adevăratul centru al radiației cosmice“, Victor Brauner reactualizează în 1943 „pictura în ceară“, procedeu folosit în antichitate, pe care-l consideră „incontestabil complet“ și în care vede „cheia principală a tuturor științelor, magice, oculte, ermetice, ezoterice, din Antichitate pînă în zilele noastre“. „Formula“ inventată de artist este introdusă în procesul creației pentru „a pune în mișcare toate forțele misterioase ale imaginii create“.
Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).
Foto: Proiect pentru Totintot, 1942 (sus), Totintot sau marea metamorfoză, 1942-1945 (jos)