Victor Brauner – Pictura, un alfabet de semne mereu reinventat

24 noiembrie 2021   ARTE VIZUALE

Abstracție și caligrafie – Căile unui limbaj universal (Abstraction et calligraphie – Voies d’un langage universel), expoziție realizată în acest an (17 februarie – 12 iunie) de muzeul Louvre Abou Dhabi în colaborare cu Centrul Pompidou din Paris, a propus, prin expunerea în patru segmente, „pictograme“, „semne“, „liniamente“ și „caligrafie“, ilustrarea felului în care artiștii din întreaga lume le-au încorporat în practica lor. Asocierea unei stele din Egiptul antic cu „pictogramele“ unui artist contemporan newyorkez urma să ilustreze desființarea granițelor dintre spațiu și timp și dialogul între imaginea plastică și „literă“ sau cuvîntul scris. Lucrări monumentale, „calligraffiti“, realizate de artiști contemporani, au fost alăturate celor revelatoare pentru felul în care artiștii secolului XX au căutat să stabilească un limbaj vizual prin care textul și imaginea erau asociate pentru a oglindi „visul împărtășit al unui limbaj universal“, declara comisarul expoziției, Didier Ottinger.

În 1924, pictorul Victor Brauner și poetul Ilarie Voronca sînt creatorii „pictopoeziei“, prin care virtuțile picturii și ale poeziei se regăsesc reunite. Pictopoeziile sînt tablouri în cuvinte (tableaux de mots) compuse prin suprapunerea unor forme geometrice, suprafețe rectangulare sau rotunde, pe care se lasă construită țesătura textului, litere, cuvinte și cifre, sau scurte propoziții tipărite. Angrenate în explozia vertiginoasă a ritmului suprafețelor, semnul scris trimite la cel plastic și viceversa. Pictopoeziile oglindesc voința autorilor de a nu face distincție între imagine și text.

La începutul anilor 1930, cînd Victor Brauner se află pentru a doua oară la Paris, calitățile pictorului și cele ale poetului se regăsesc în persoana unui singur creator. Textele fac adeseori parte integrantă din lucrări, prezentînd analogii cu celebrele caligrame semnate de Guillaume Apollinaire. Procedee folosite în scrieri sînt preluate de artist în compunerea anagramelor numelor lui Breton, Éluard sau Péret pentru a forma jocuri de cuvinte introduse în compozițiile desenelor și tablourilor. În Tablou scrisoare (Tableau lettre) din anul 1933, alinierea „literelor“, care sugerează contururile figurii umane, este însoțită de mici cartușe suprapuse în care textul este alăturat imaginii și viceversa, amintind de tablourile lui René Magritte. Brauner acordă literelor alfabetului o viață obiectivă proprie. În Vînt-Umbră (Vent-Ombre), acuarelă realizată în anul 1935, literele sînt înlocuite prin diferite obiecte. În seria „obiectelor cu funcții mecanice“ (1934-1935), titlul dat desenelor face parte din compoziția lucrărilor Perucă „paste capilare“ (Perruque „pâtes capillaires“, 1934), Sutien zis „bumerangul“ (Soutien-gorge dit „le boumerangue“, 1934), Pedală sexuală (Pédale sexuelle, 1934) sau Paste capilare, corset cu mînere (Pâtes capillaires, corset à poignets, 1935). În catalogul expoziției Victor Brauner la Sala Mozart din București, în 1935, scurte poeme sau fragmente de poem înlocuiesc titlurile lucrărilor expuse.

Scrierile lui Victor Brauner consemnate în „caiete și carneteé și scrisorile adresate prietenilor au adeseori o funcție explicativă, amintind de procedeul folosit de Marcel Duchamp prin care artistul alătură operei plastice o serie de texte pentru a constitui opera în sine. Într-un text purtînd titlul „Virgula intro-plasmică“, consemnat în Caietul albastru, Brauner explică geneza unei serii de lucrări realizate în anul 1938. Artistul descrie imaginile, „interioare“ și „exterioare“, care fac parte dintr-un continuu joc vizual-senzitiv, împărțindu-le în mai multe categorii. „Imaginea plasmică“ este compusă dintr-un fel de „atomi“ sau „virgule intro-plasmice“ care, în continuă mișcare, constituie „liantul“ componentelor imaginii, explică Brauner în același caiet. În tabloul Cuvîntul (La Parole, 1938), imaginile, interioară și exterioară, „personificate“, sînt legate prin vîrtejul unor particule (atomi) aflate în mișcare. „Imaginile plasmice“ de culori „agreabile“, deschise, violet-mov, roșu, albastru și alb, sînt diferențiate de „imaginile cosmo-organice“ de culori mai închise, tonuri de brun spre negru, spre gri sau verde închis care servesc drept fundal formelor aflate în primul plan. În tabloul Cuvîntul, Brauner folosește întreaga gamă a culorilor descrise în caiet (Cahier bleu, Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris).

Privită în ansamblu, opera lui Victor Brauner dezvăluie o „construcție“ asemănătoare unui hipertext în care raportul dintre imaginea plastică și cuvîntul scris este interșanjabil. În seria de desene consacrată Paladistei (1943), contururile figurii umane, descompusă și recompusă de artist, trimit la semnele unei scrieri criptate. În 1943, descrierea noului procedeu folosit de artist, „desenul cu lumînarea“, apare ca o formulă magică prin care „contrariile“, albul hîrtiei și negrul cernelii, reunite, exprimă „esența invizibilă a lucrurilor“. Albul și negrul, înlocuite prin Alfa și Omega, „începutul“ și „sfîrșitul“, sînt închise într-o formulă ce reunește „toate procesele dialectice ale extremelor“. În același an, obiectele magice create de artist conțin înscrisuri în diferite limbi, careuri magice, semne hieratice și formule incantatorii pe care Brauner le găsește în cartea publicată de Jean Marquès-Rivière despre amulete, talismane și pantacle (Jean Marquès-Rivière, Amulettes, talismans et pantacles dans les traditions orientales et occidentales, Payot, 1938). În anii următori, raportul dintre imagine și text va deveni „uniune“ a imaginii și a cuvîntului scris în interiorul operei plastice în care ele fuzionează într-un tot. Preocuparea constantă pentru relația dintre imagine și cuvîntul scris conduce la realizarea unei sinteze, prin care literele preluate din diferite alfabete dau naștere unor „înlănțuiri“ de figuri antropomorfe, semne ale unei „scrieri“ inventate. „Figurile geomantice“ și scrierea „aux boulettes“ sînt sursa inspirației unor desene realizate între anii 1943 și 1945. Construcții de felul „vaselor comunicante“, Pantacularienii (1945) sau „oamenii supracerești“ sînt figurile hieratice care amintesc de vechi scrieri criptate.

În 1948, Tabloul autobiografic ultratablou biosensibil (Tableau autobiographique ultratableau biosensible) este un curriculum în care imaginea și cuvîntul scris sînt alăturate în nararea episoadelor parcursului lui Victor împărat ∞. Un an mai tîrziu, peripețiile lui Victor, Victoraș sau Victorel din seria de treizeci și șapte de tablouri intitulată Onomatomanie (1949), în care fiecare imagine este însoțită de un scurt text, fac parte dintr-o „autoanaliză“ inventată de artist pornind de la un manual de psihoterapie. Între anii 1955 și 1960, Brauner realizează o serie de tablouri intitulată „Portrete de substituție“ în care „portretele“ înlocuiesc literele și cuvintele unei „scrieri“ menite să dezvăluie stări emoționale. Amintirea unei călătorii (Souvenir de voyage, 1957) este „portretul“ sau „personificarea“ unui crîmpei de amintire a călătoriei cu vaporul pe Dunăre care a avut loc în adolescența artistului. La sfîrșitul anilor 1950, formele care compun imaginea sînt numite de artist „metasemne“. Prin caracterul de text continuu conferit imaginii, privirea este condusă din tablou în tablou. În postúri diferite, aliniate unele lîngă altele, figurile „mitosensibile“ sugerează caracterele unui alfabet necunoscut, un alfabet de semne mereu reinventat, scrie Sarane Alexandrian. Ele „par să fie niște graffiti desenate de marele preot al unei civizații secrete, care lăsau asupra decorului cotidian amprente capabile să trezească spiritele la chemarea necunoscutului (Sarane Alexandrian, Les dessins magiques de Victor Brauner, Éditions Denoël, 1965).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Ilustrații: Victor Brauner - Tableau lettre, 1933 (sus), Victor Brauner - La Parole, 1938 (jos)

Mai multe