Victor Brauner – Pe urmele lui Duchamp. Tablourile de călătorie și „cutia-geamantan“

26 ianuarie 2022   ARTE VIZUALE

Victor Brauner expune în 1935, la Sala Mozart din București, lucrări realizate în timpul sejurului petrecut la Paris între anii 1930 și 1934. În catalogul expoziției, compus din foi volante, titlurile tablourilor sînt înlocuite prin șaisprezece texte, poeme în proză și scurte texte cu valoare explicativă, adevărate extensii literare ale tablourilor prezentate publicului bucureștean. Procedeul prin care Brauner asociază tablourilor texte literare amintește de proiectul prin care Marcel Duchamp intenționa să constituie un catalog cu note lămuritoare pentru fiecare detaliu al lucrării sale La Mariée mise à nu par ses célibataires, même (Cristian-Robert Velescu, Victor Brauner d’après Duchamp. Sau drumul pictorului către un suprarealism „bine temperat“, Editura Institutului Cultural Român, 2007).

În 1937, cu intenția de a se întoarce la Paris, Brauner pictează o serie de tablouri de mici dimensiuni, lucrări destinate să fie transportate într-o valiză. Tabloul intitulat Sur le motif, realizat în 1937, reia tema „ochiului“, una dintre temele constante pe parcursul anilor 1930, de astă dată ochii fiind înlocuiți prin mari pensule. Moda (La Mode), Expeditorul (L’Envoyeur), Oraș care visează (Ville qui rêve), Antiteza (Antithèse) amintesc de pictura lui Giorgio de Chirico. Numite „tablouri de călătorie“, ele sînt dominate de atmosfera de vis, adesea neliniștitoare, proprie imageriei suprarealiste. Realizate pe un suport din lemn, tablourile nu măsoară decît 13 x 17 cm. Ideea nu e străină de „cutiile“ (Boîtes en valise) lui Marcel Duchamp care conțineau reproducerile lucrărilor sale, în miniatură.

În 1918, autorul Marelui Geam (Le Grand Verre – La Mariée mise à nu par ses célibataires, même) creează o serie de lucrări pe care le intitulează Sculpturi de călătorie, decupate din cauciucul unor căști de baie, diferit colorate. „Sculpturile“ puteau fi cu ușurință desfășurate în spațiu sau pliate și transportate. Între anii 1915 și 1923, Duchamp adună notele, schițele, desenele și tablourile pregătitoare pentru realizarea Marelui Geam, lucrare a cărei geneză și al cărei înțeles urmau să fie revelate într-o „carte“. Este vorba despre o primă „cutie“ (1914), urmată de Cutia verde (Boîte verte, 1934) care conține nouăzeci și trei de itemuri, editată în trei sute douăzeci de exemplare în ediție Rrose Sélavy. Cutia verde (33,2 x 28 x 2,5 cm) conține reproduceri ale lucrărilor, tablouri, obiecte și desene, note și comentarii, planuri, crochiuri, scheme, fotografii și, pentru fiecare exemplar, reproducerea unui original colorată de mînă de artist. Duchamp confecționează un dispozitiv inedit prin care relaționează lucrările între ele. Realizînd Cutia verde, artistul declară că „tot ceea ce făcuse mai important putea să încapă într-o mică valiză“. Cuvîntul „valiză“ (valise) nu este ales întîmplător, fiind mai degrabă o anagramă a numelui Sélavy, „dublul“ feminin inventat de artist (Marcel Duchamp – Abécé-daire, Flammarion, 2018). În decursul anilor, Marcel Duchamp realizează mai multe „cutii-valiză“, care aveau să fie comparate cu un muzeu de dimensiuni reduse, un „muzeu portabil“ în miniatură. Ideea nu este străină de reclama făcută de firma Louis Vuitton care reproduce, în anul 1926, un „cufăr-bibliotecă“ (Malle-Bibliothèque) sau geamantan „ideal“. Pentru ediția Enciclopediei Britanice, firma franceză va realiza comanda „bibliotecilor portabile“ pentru o mie de livrări.

În 1945, întors la Paris din exilul la Celliers-de-Rousset, Victor Brauner îi adresează o scrisoare lui André Breton, aflat la New York, în care îşi manifestă dorinţa de a relansa suprarealismul în Franţa. Breton îi răspunde: „Dragul meu Victor, ştii cît de mult cred în tine: nu există nimeni care să-mi pară mai îndreptăţit decît tine pentru a vorbi în numele meu la Paris. De aceea, aş vrea mult să-ţi pot încredinţa misiunea de a duce la bun sfîrşit ideea, teoretic excelentă, pe care Hérold şi cu tine aţi avut-o, de a strînge într-o culegere textele şi documentele suprarealiste cele mai importante din aceşti ultimi ani“ (Victor Brauner. Écrits et correspondance 1938-1948, Édition Centre Pompidou, 2005). Ani mai tîrziu, Brauner revine la ideea prezentării textelor şi documentelor suprarealiste schițînd cîteva proiecte pentru o expoziție, un loc sacru al suprarealismului.

Printre documentele păstrate în Fondul Victor Brauner la Arhiva Bibliotecii Kandinsky de la Centrul Pompidou din Paris se numără și schițele proiectelor datate ulterior între anii 1948 și1950:  „Conceperea expoziției ca «loc sacru al suprarealismului». Ambianță ermetică a selecției afective în marea linie poetică, prin mituri și istorie. – Construcție fantastică cu mijloace și materiale aflate la îndemîna oricui“, notează artistul în schița unui prim proiect. Umorul și jocul nu lipsesc din schițele proiectului în care pictorul reia ideea dispozitivului expozițional realizat de Marcel Duchamp în „cutiile“ sale. Brauner imaginează o expoziție suprarealistă internațională, care ar avea loc în același timp – și întru totul identică – în toate capitalele lumii. Ea ar putea fi restrînsă la dimensiunile unei spațioase cutii, cufăr sau geamantan, care să conțină întregul material expozițional. În descrierea „cutiei“, numită „Monstrul suprarealist“, Brauner precizează: „Trebuie imaginată o formă (un animal sau o făptură inventată) cu un caracter frapant, din punct de vedere simbolic și al formei (ex. monstru din Lochness, cal troian, Frankenstein, Vampirul, Diavolul, Marele Vrăjitor etc.)“.

Materialul, restrîns la extrem în cutia de transport, trebuie calculat în așa fel încît să poată fi desfășurat pe larg pentru a deveni un abundent etalaj de expoziție, specifică artistul. O astfel de cutie ar putea fi construită de oricine conform unui plan detaliat, cu numerotări și indicații precise. Ea va conține tot utilajul necesar construcției, de felul jocului pentru copii „Mécano“. Întregul proiect este o reducție, însă poate fi dezvoltat la infinit. Această construcție va deveni o expoziție suprarealistă, notează pictorul.

Artistul recomandă un studiu al diferitelor modalități de reproducere, pe care-l consideră necesar pentru a ieși din cadrul procedeelor obișnuite și pentru a face documentele interesante. În privința „documentelor“, Brauner propune reproducerea lor printr-un procedeu fotografic. Ele ar urma să fie expuse astfel, în tirajul și în dimensiunea dorită. Spații poetice, documente, sculpturi și obiecte ar trebui să fie ușor montabile într-o formă de mare anvergură și adaptabile între ele. „În afara ideii de reproducere perfecționată, este o idee a colectivului social mai puternică decît oricare alta deoarece fiecare (oricine) poate fi posesor, deci o evoluție incontestabilă față de exemplarul unic destinat egoismului mortal al colecției închise.“

Brauner enumeră și „avantajele spectaculoase“ pe care publicitatea le-ar putea aduce unei astfel de expoziții: „Expoziția suprarealistă internațională are loc în același moment în întreaga lume. Într-o zi x (a se căuta o zi magică importantă), «Monstrul suprarealist» apare în toate capitalele lumii“.

Umorul și ironia nu lipsesc din proiectul schițat pe o foaie de caiet. El amintește de ideea celebrului gastronom Auguste Escoffier de a servi în aceeași zi și la aceeași oră meniul unui dineu pe care el îl transmite în anul 1914 restaurantelor (în număr de zece mii) din 140 de orașe ale lumii. Liga Gurmanzilor, fondată de legendarul Escoffier, organizează în continuare astfel de dineuri. Amator al gustărilor fine și al restaurantelor elegante pe care le frecventează la începutul anilor 1960, Victor Brauner cunoștea probabil cu mulți ani înainte legenda meniului multiplicat „la infinit“ și realizat într-un moment dinainte stabilit. Inspirat, sau nu, din realizarea celebrului „meniu“, proiectul schițat de artist anunță noi posibilități de difuzare a operelor de artă care urmau să fie proprii generațiilor viitoare.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Ilustrație: Marcel Duchamp - Cutia verde (sus), Louis Vuitton - Malle-bibliothèque (jos)

Mai multe