Victor Brauner – „Întîlnirea din strada Perrel, nr. 2 bis”

La întoarcerea din exil în 1945, Victor Brauner se instalează într-un imobil din strada Perrel, în încăperile în care locuise Henri Rousseau le Douanier. De la New York, André Breton îi scrie o scrisoare prin care-i sugerează să picteze un tablou avînd ca temă surprinzătoarea întîmplare: „Strada Perrel, e atît de curioasă această amprentă a lui Rousseau pe care tu o găsești. Nu m-ar surprinde ca acest fapt să-ți inspire o pînză, ea ar trebui să existe“ (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou). Legătura dintre Brauner și Rousseau este înțeleasă în primul rînd pe planul sensibilității creatoare și pusă sub semnul unei magii simpatetice care a dus în mod „profetic“ la această întîmplare.

Călătorind cu vaporul Capitaine-Paul-Lemerle spre New York în 1941, Breton face o escală pe insula Martinica. Peisajul exotic al insulei, în care vede „însăși materializarea creuzetului unde sînt elaborate imaginile poetice“, îi amintește de pictura Vameșului și îi inspiră textul pe care-l va publica în volumul intitulat Martinique, charmeuse de serpents (Éditions du Sagittaire, Paris, 1948). În dialog cu Breton, André Masson îi aduce un omagiu pictorului ale cărui peisaje „imaginare“ corespundeau întru totul peisajului martinichez: „Pădurea ne învăluie, o cunoșteam și îi cunoșteam vrăjile înainte de a veni aici“. Considerat un precursor al suprarealismului, Vameșul Rousseau este omagiat de Breton și în volumul consacrat artei magice: „O operă de artă magică ar putea fi aceea care ar trezi fie și numai pentru cîteva clipe și ar ilumina printr-o scurtă scînteiere acele organe necunoscute ale realității interioare cărora lumea exterioară actuală nu le dă niciodată prilejul de a se manifesta“. Apreciat de Apollinaire și de Picasso, Vameșul Rousseau este „cel la care visul este dominant, cu mai puține pregătiri preliminare, dar cu mai multă splendoare“ (André Breton, L’Art magique, Phébus, 1991).

Tabloul realizat de Victor Brauner în anul 1943, în tehnica „picturii în ceară“, Îmblînzitoarea de șarpe (La Charmeuse de serpent) sau Psilla miraculoasă (La Psylle miraculeuse), interpretează misterioasa figură din tabloul Vameșului Rousseau, La Charmeuse de serpents. Caracterul de „viziune“ conferit lucrării este accentuat prin prezența personajului feminin, al cărui corp este marcat cu semne magice și înconjurat de șarpele Ouroboros, simbol al infinitului. Semnelor magice simbolizînd „forța“ și „inteligența lui Saturn“ le sînt alăturate cele șapte „orificii fluidice“ care leagă microcosmosul de univers. Tabloul apare ca rezultat al unor viziuni sau al unor vise cu caracter premonitoriu. Lumea „magică“ din opera Vameșului se interferează în planul creației poetice cu cea a ființelor hibride imaginate de Brauner. Artistul modifică titlul tabloului lui Henri Rousseau din Îmblînzitoarea de șerpi în Îmblînzitoarea de șarpe, însoțitor nelipsit din imaginile care-l reprezintă pe poet.

Într-o a doua scrisoare adresată lui Victor Brauner, Breton insistă asupra realizării tabloului, care ar putea reprezenta „istoria atelierului“ său: „Cred și acum că ar trebui să pictezi o pînză de mari dimensiuni, Istoria atelierului meu, unde ar sta alături creaturile lui Rousseau și ale tale în atitudini cît mai imprevizibile, în care le-ar putea pune un spațiu comun în variația timpului. Ar putea fi, în orice caz, o frumoasă problemă de rezolvat, iar tu ești omul cel mai potrivit pentru asemenea întîlniri“.

Sugestia lui Breton de a picta un astfel de tablou nu rămîne fără răspuns din partea pictorului: „Iată așadar acest tablou al «întîlnirii din strada Perrel, nr. 2 bis» care, cu aspectul său naiv, nu e un tablou care să poată fi vîndut și nici un tablou de pictor așa cum și le imaginează Negustorii sau directorii de revistă. Dar dacă eu am putut regăsi unul dintre personajele mele în compania unuia dintre personajele lui Rousseau în atelierul meu, noaptea, într-un moment atît de limpede exprimat de întreaga ta operă somptuoasă care a călăuzit adevărata lume ce va fi lumea de mîine, a eliberării omului de către om, am fost primul care a recunoscut că acest lucru trebuia neapărat să fie pictat. De altfel, mi-ai sugerat asta în mai multe scrisori“ (Victor Brauner, Écrits et correspondances, 1938-1948, Édition Centre Georges Pompidou, Paris, 2005).

Brauner pictează în 1946 tabloul intitulat Întîlnirea din strada Perrel, nr. 2 bis în care personajului „îmblînzitoarea de șerpi“, creat de Rousseau, îi alătură Conglomerul (Conglomeros), realizînd astfel „uniunea de viziune“ care-l apropie de Vameș. Cincizeci și unu de desene create între lunile iulie și septembrie 1941 reprezintă Conglomerul, hibrid dotat cu un cap mare și avînd mai multe brațe și picioare, în care umanul este asociat cu elemente vegetale și animaliere. „Conglomeros, așa cum îi arată numele, este un personaj conglomerat. Are un cap foarte mare, cu un aspect și o expresie oarecum diferite de acelea ale bărbaților și femeilor de pe stradă sau din așa-numitul transport în comun. În orice caz, îi e caracteristică o anume expresie statică ce ține probabil de ideea că aici timpul este diferit de acela al vieții cotidiene“ – este descrierea Conglomerului făcută de artist într-o scrisoare adresată, de la Saint-Féliu d’Amont, poetului René Char (Victor Brauner, Écrits et correspondances, 1938-1948, Édition Centre Georges Pompidou, Paris, 2005).

Conglomerul trimite la ideea inventării unei mașini hibride alcătuită din elemente diferite (uman, animal, vegetal), subordonate unui „aparat central“ dotat cu inteligență. Desenul intitulat Conglomeros își face toaleta (Conglomeros fait sa toilette) este transpus în tridimensional în anul 1945. Sculptura în ghips urma să fie prezentată în cadrul expoziției Suprarealismul în 1947 de la Galeria Maeght din Paris, prima manifestare a grupului suprarealist după război. În anul 1968, Galeria Alexandre Iolas consacră seriei Conglomerului o expoziție revelatoare a importanței pe care Victor Brauner o acorda „personajului“ creat în 1941, Conglomeros, anonim al pluralului.

În tabloul Întîlnirea din strada Perrel, nr. 2 bis, folosind modelul gematriei prin care literele alfabetului sînt înlocuite cu valori numerice, Brauner interpretează valorile numerice ale literelor care compun numele său și pe cel al lui Rousseau, în număr de treisprezece. Coincidența dintre valorile numerice ale celor două nume devine pretextul unei speculații cabalistice care îl face să introducă în partea de jos a tabloului numele său dedesubtul celui al lui Rousseau, adăugînd corespondențele numerice: „Iată acum coincidențele care fac ca această întîlnire să aibă o valoare mai esențială decît am putea crede, coincidențe surprinzătoare de numere, pe care le-am notat în partea de jos a tabloului“.

H E N R I  R O U S S E A U

V I C T O R  B R A U N E R

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Brauner folosește același procedeu de „transcriere“ a literelor în cifre pentru numele lui Picasso sau al Dorei Maar. Legăturile dintre litere și numere sînt asociate adesea cu jocurile de cuvinte. Astfel, anagramele sînt prezente în desene alăturate numelor lui Breton, Éluard sau Péret. Cuvintele compuse ca un palindrom sau cele cu dublu înțeles conduc la condensarea termenilor: Totintot (Tot în tot), Conglomeros (Conglomerat + Eros), Le Vaincœur (Vain + cœur) sau la rebusul verbal. Un bilet autograf poartă semnătura Vie qui Tord Broie Nerf (Victor Brauner). Cuvintele introduse în texte sau cele care formează titlul lucrărilor, TRÈS 13 ÉMU, par a se voi citite cu voce tare pentru a putea fi înțelese. O astfel de lectură, practicată în antichitate, era cea a textelor „continue“, în care cuvintele nu erau despărțite unele de altele. Înțelesul lor era redat prin felul de a citi și prin interpretarea dată textului de către cititor (Alexandru Ofrim, „Scrierea continuă și lectura cu voce tare“, Dilemateca, nr. 51, anul V, august 2010).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Ilustrație: Victor Brauner, Întîlnirea din strada Perrel, nr. 2 bis, 1946