Victor Brauner – Cristofor Columb și „pălăriile tandem“

În 1920, Max Ernst realizează un colaj în care o serie de felurite pălării sînt așezate pe o construcție care amintește de ramificațiile unui arbore și totodată de „vasele comunicante“. Colajul este intitulat Pălăria îl face pe om (Der Hut macht den Mann). În același an, Ernst, Baargeld și Arp sînt inițiatorii revistei Die Schammade. Un an mai înainte, publicînd săptămînal creații dadaiste în revista Ventilatorul (Der Ventilator), Ernst și Baargeld înființaseră gruparea Dada de la Köln. Colajul realizat în 1920 avea să facă parte dintre lucrările prin care Max Ernst se va face cunoscut la Paris, unde expune la Galeria Au Sans Pareil, la invitația lui André Breton.

În 1938, seria „pălăriilor tandem“ creată de Victor Brauner o continuă pe aceea a obiectelor cu funcțiuni mecanice (Corset cu mînere, Sutien-bumerang). Pentru a explica modul în care „aparatul tandem“ funcționează, Brauner redactează un text privind „ideea oului tandem“ și diferitele tipuri de pălării „duble“ : „Nu e visul oricui să aibă un aparat care să-i ofere, automat și economic, posibilitatea de a gîndi fără prea mare efort, mereu? Acest aparat există, este «pălăria tandem» pentru clocirea ideii în oul tandem“. Un astfel de obiect, pictofonul, anunțat ca „invenție a secolului“ în revista 75HP, ar fi trebuit să producă muzică colorată (obiectul nu a fost niciodată realizat).

Principiul, construcția și funcționarea „aparatului tandem“ sînt descrise în textul redactat de Victor Brauner în anul 1938: „Principiul pălăriei constă în încălzirea lentă a ideii în oul tandem de către pălăria tandem, punînd în joc o forță de gîndire relativ scăzută, pentru o clocire sporită de idei. Recipientele pălării conțin forța «tandemică» din care gîndirea poate fi extrasă oricînd, fiind «tandemifugată» cu mare grijă, astfel încît, odată încheiată perioada de clocire, ideile să se păstreze timp îndelungat și gata de a fi folosite. Această din urmă proprie­tate permite menținerea unei gîndiri de aceeași intensitate și, mai ales, mereu proaspăt optimistă chiar și la ceas de noapte, cînd celulele creierului pot fi adormite și chiar triste“. Descrierea principiului de funcționare este totodată o reclamă făcută „pălăriilor tandem“ și adresată eventualilor amatori interesați de folosirea unui astfel de „aparat“. Textul continuă cu descrierea construcției „pălăriilor tandem“: „Pălăria tandem cuprinde, în principal, un rezervor interior, alcătuit din 2 ouă legate între ele, și un înveliș exterior alcătuit din pălării de forme diferite, legate de asemenea între ele prin bara tandem. Între rezervorul ou tandem și învelișul pălărie tandem există o fuziune perfectă datorată poziției lor, ceea ce constituie o modalitate excelentă de a cloci“.

Funcționarea: „Gîndirea adusă la rece (într-o stare confuză), în partea inferioară a aparatului, se încălzește la contactul cu pălăria tandem; după ce atinge temperatura dorită, ea este extrasă prin partea superioară a aparatului tandem. Datorită unor dispozitive speciale și diferențelor de densitate dintre gîndirea-cunoscută și gîndirea-necunoscută, straturile de gîndire nu se pot amesteca în interiorul aparatului. Printr-o manevră simplă, aceea de a pune încet pălăria tandem pe oul tandem sau pe cap, ideile reci vin sub presiune și împing înainte ideile calde, luîndu-le locul, astfel încît rezervorul rămîne întotdeauna plin de idei. Reglarea tandemică se obține automat prin felul în care este pusă pălăria tandem (această mișcare se numește «punere»). Aparatul poate fi pus sub tensiune manual (frecîndu-l ușor)“.

Construcția „pălăriei“ este însoțită de enumerarea avantajelor folosiririi „aparatului tandem“ și de următoarea recomandare: „Putem construi noi înșine pălăria tandem: luăm niște pălării de diferite feluri cum ar fi: pălărie melon, pălărie moale, joben, pălărie de pai numită canotieră etc. Le punem pe o suprafață perfect orizontală, le apropiem pînă la distanța potrivită și așteptăm apariția barei tandem. În tot acest timp este recomandat să privim pălăriile fix, așa cum fac hipnotizatorii. De fapt, corpul principal este pălăria tandem. Ea poate fi aplicată pe cap, dar și pe oul tandem, ceea ce ne face să putem gîndi fără cap“.

Avantajele purtării „pălăriei tandem“ sînt enumerate într-o listă care cuprinde șapte puncte: „1. Datorită forței sale tandemice, pălăria tandem poate produce în cîteva secunde o mare cantitate de gînduri ambivalente fortificate. 2. Gîndirea este disponibilă la orice oră din zi și din noapte. 3. Datorită oului tandem (și aceasta este marea descoperire a aparatului) putem gîndi fără cap: oul tandem gîndește pentru noi. 4. Forța gîndirii de care aparatul are nevoie este relativ redusă, întrucît energia necesară tandemizării unei cantități determinate de gîndire este repartizată pe un număr mai mare de ore. 5. Aparatele pot fi puse pe ouăle tandem așa cum sînt puse pe orice cap. 6. Funcționarea aparatului este complet automată. E de ajuns să fie bine pus. 7. Pentru întreținerea aparatului nu trebuie mai nimic“.

Textul se încheie cu o „clasificare“ a diferitelor tipuri de pălării și cu reînnoita recomandare de a folosi „aparatul tandem“: „Pălăriile tandem pot fi clasificate în 3 sau 4 categorii caracterizate în principal prin aspectul lor: a) Pălărie tandem pentru savanți : pălărie melon + pălărie moale. b) Pălărie tandem de ambivalență politică: pălărie melon + șapcă muncitorească. c) Pălărie tandem barometru: pălărie melon + canotieră; pălăria tandem barometru este utilă mai degrabă pentru cei care merg la plimbare; prin construcție, ea poate fi purtată atît vara, cît și iarna. d) Mai avem și casca utilizabilă în caz de război: scoțînd doar casca din tranșee, inamicii se pot înșela țintind casca fără cap. A gîndi fără cap? Da. Tandemizați-vă gîndirea cu ajutorul pălăriei tandem pentru a cloci ideea în oul tandem“. (Text publicat în catalogul expoziției de la Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, 1972)

În descrierea „invenției“ sînt perceptibile ironia și umorul de sorginte dadaistă. Desenul reprezentînd diferitele tipuri de „pălării tandem“,  însoțite fiecare de cîte o denumire, pălării-savant, de ambivalență politică sau războinice, poate sugera o apropiere de creațiile lui René Magritte de felul binecunoscutei Ceci n’est pas une pipe (Aceasta nu e o pipă).

Tratînd aceeași temă a „pălăriilor tandem“, tabloul intitulat Cristofor Columb (1938) se raportează în egală măsură la creațiile dadaiste și suprarealiste, amintind totodată compoziția tabloului lui Max Ernst intitulat Trăiască dragostea (Es lebe die Liebe) sau, în varianta în limba franceză, Tărîm încîntător (Pays charmant). Titlul dat de Brauner tabloului, Cristofor Columb, trimite la descoperirea Americii, un „tărîm“ necunoscut pe care „aventurierul“ îl confundă cu cel al Indiilor, țelul călătoriilor sale.

În opera lui Victor Brauner, Pălăriile-tandem devin o emblemă a „dublului“, temă care traversează întreaga sa creație. Artistul se lasă locuit de două instanțe diferite, care se atrag și se resping deopotrivă, fiind însă susceptibile de a se modifica reciproc. În 1938, an în care părăsește definitiv România și se stabilește la Paris, ele anunță începutul unui nou ciclu de lucrări în care André Breton vede una dintre cele mai fidele ilustrări ale teoriilor sale. Corespondența purtată de Brauner și Breton în timpul exilului se numără printre mărturiile strînsei colaborări dintre pictor și poet. Aflat la New York, Breton încearcă să facă cunoscută publicului american opera pictorului. Primită cu entuziasm, creația suprarealistă devine subiectul a numeroase articole apărute în presa newyorkeză: „Suprarealismul nu are nimic de-a face cu simbolismul sau cu arta abstractă, este fundamental diferit de acestea, altfel nu ar exista un nume pentru el. Suprarealismul este crearea unei noi realități, a unei super-realități, a unei supra-realități (sur-reality)“, scrie Rolf Tietgens în articolul intitulat „Ce este suprarealismul?“ apărut în Art Digest.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).