Kassel, Berlin, Hanovra
- cum se vinde arta contemporană în Germania -
Hanovra vrea să concureze oraşele Berlin şi Kassel. Expoziţia de artă „Made in Germany Zwei“ de la Hanovra atacă frontal cele două evenimente majore dedicate artelor vizuale: „Berlin Biennale“ şi „Documenta 13“. „Vrem să arătăm lumii că mai există şi altceva“, a spus directorul Kunstverein Hannover, René Zechlin, în mesajul de lansare al expoziţiei. Ambiţiile sale sînt mari, dar şi potenţialul este imens. De ani buni Germania este, alături de Marea Britanie, una dintre principalele scene care promovează artele contemporane. „Documenta“, apoi „Berlin Biennale“ au reuşit să anticipeze cele mai interesante tendinţe din Germania şi din lume, concentrîndu-se pe ideile inovatoare, pe autorii emergenţi, pe curente de nişă, pe noile tehnologii. Aici, mai mult decît la orice altă bienală europeană, se „canonizează“ autorii. Clasic-contemporanul s-a distilat în laboratoarele de la Kassel şi de la Berlin. Mai este nevoie de (încă) un eveniment periodic major pentru artele vizuale? Nu şi da.
Nu, pentru că, pînă una-alta, „Biennale“ şi mai ales „Documenta“ sînt deja evenimente consacrate, ambele cîştigîndu-şi prestigiul prin promovarea unor fenomene oarecum marginale, dar valoroase. La Berlin primează dimensiunea comercială, la Kassel se mizează pe experimental – şi ambele au devenit staţii obligatorii pentru artiştii care caută un upgrade de cotă. Geo-cultural, „Biennale“ şi „Documenta“ au o acoperire bună, antenele întinse de curatori ajung adesea în locuri în care nu te-ai aştepta să găseşti ceea ce preţuiesc galeriştii şi colecţionarii din Occident. Poate că tocmai aici e şi punctul fragil comun ambelor evenimente: această căutare a exoticului oferă o dimensiune spectaculoasă, dar perspectiva e uneori obturată; artele vizuale contemporane nu se rezumă la spectacol. În plus, doar foarte puţini artişti germani încap în selecţiile de la Kassel şi Berlin. Tentaţia mondialistă restrînge foarte mult dimensiunea naţională a evenimentelor. De aici şi nevoia unei noi expoziţii periodice, de mari dimensiuni: promovarea artiştilor contemporani germani în context internaţional. Berlin a devenit o metropolă culturală europeană, dar în Europa se vede prea puţin din creaţia artiştilor de aici, crede Zechlin. Exact asta îşi propune „Made in Germany Zwei“ de la Hanovra: să-i reunească pe artiştii germani tineri capabili să se integreze pe piaţa de arte din Europa. Deloc întîmplător, cei mai mulţi dintre cei patruzeci de artişti invitaţi la Hanovra lucrează în Germania. Cu toţii au deja o reputaţie internaţională – dar şi-au cîştigat-o în atelierele berlineze. Sînt „made in Germany“, dar vin cu un background străin şi cu idei „de import“.
„Made in Germany Zwei“ se concentrează pe patru teme principale: naraţiunea şi nevoia de poveste; senzorialul şi suprasenzorialul; noile tendinţe şi ce datorează ele modernităţii şi artei din secolul XX; artele vizuale la graniţa dintre pictură şi fotografie. Pe lista scurtă a invitaţilor figurează şi numele Marietei Chirculescu, artistă de origine română care lucrează la Berlin.
Cu toate că modelul curatorial nu e încă definit pînă în detalii, expoziţia în sine porneşte de la premise clare. Evenimentele mici sînt mai interesante, ne asigură René Zechlin. Mai mic ar fi o garanţie pentru mai bine. O fi – dar mai bine pentru artişti înseamnă mai degrabă tam-tam decît dichis. Iar tam-tamul e, din cît se pare, în altă parte.
Ediţia-pilot a expoziţiei de la Hanovra a avut loc în 2007. Atunci au venit peste 60.000 de vizitatori. Organizatorii ediţiei de acum speră să atragă măcar acelaşi număr de spectatori. Puţin, dacă ar fi să comparăm cu recordurile mereu întrecute înregistrate la cele două expoziţii concurente. Dar destul de mult pentru un eveniment aflat la debut. Totul e să existe o continuare şi un rol clar şi diferit. Deocamdată, Hanovra trăieşte doar din spiritul concurenţial şi din declaraţii maliţios-ironice adresate celor doi mari adversari.