„Compoziția semnelor”

Cum vă pregătiţi intervenţiile din spaţiul public?

Îmi place presa scrisă. Îmi plac ziarele şi îmi extrag din ele materia primă pentru ceea ce fac. Capăt informaţie nu doar din textele propriu-zise, ci şi din contextul în care sînt publicate articolele, din alegerea fotografiei, din felul în care sînt puse titlurile, din compoziţia semnelor. Fiindcă asta fac şi eu pe pereţi – compoziţia semnelor mele are o semnificaţie dincolo de semnificaţia semnelor propriu-zise. Proiectul meu se bazează pe două lucruri. În primul rînd, pe timpul în care este făcut. Mereu există cîte o temă generală. Acum, peste tot în lume e criză. Dar oriunde te duci, mai există un subiect al ţării sau al regiunii. Şi chiar un „ceva“ al locului: al oraşului, al muzeului respectiv etc. Eu combin subiectele din presă cu poveştile oamenilor şi îmi extrag de acolo esenţa pentru desene. Doar o parte este astfel concepută. Cealaltă parte e compusă din repertoriul meu. Sînt desene care au o portanţă generală, un spirit universal – acestea fug de pe un perete pe altul. 

Se spune că umorul e universal. Dar caricaturile nu sînt universale. Unele stîrnesc rîsul, altele enervează, ultragiază. Vi s-a întîmplat?

De ultragiat, n-am ultragiat încă pe nimeni. Dar, într-adevăr, nu pot să transmit mesajul la fel de bine peste tot. De pildă, la Seul, curatoarea expoziţiei m-a rugat să explic mai bine desenele. Pentru mine era foarte evident ce voiam să transmit, însă grila de citire a coreenilor e diferită. Pînă la urmă, mi-am dat seama că e altă cultură vizuală acolo. A fost o experienţă interesantă să mă produc acolo. Şi eu am avut de învăţat. 

Unul dintre proiectele dumneavoastră mai vechi este deschiderea unui centru de artă contemporană la Sibiu. Ce s-a ales de el?

Lia Perjovschi şi cu mine vrem să deschidem acolo un centru de cercetare în artele vizuale. Aceasta e misiunea noastră din dosul proiectelor de artă. Construcţia este gata. Am dus acolo cam toate cărţile noastre. Au mai rămas de rezolvat doar cîteva detalii.

a consemnat Matei MARTIN