Arcimboldo, maestru al jocului pictural și al înscenărilor teatrale

25 august 2021   ARTE VIZUALE

La Centrul Pompidou din Metz are loc în acest an (29 mai – 22 noiembrie 2021) expoziția „Face à Arcimboldo“ care reunește creația celebrului pictor din secolul al XVI-lea și cele ale unor artiști de renume din epoca modernă și contemporană, printre care James Ensor, Pablo Picasso, René Magritte, Victor Brauner, Toyen, Hans Bellmer, Meret Oppenheim, Francis Bacon, Mario Merz, Cindy Sherman. Expoziția aduce în prim-planul prezentării influențele operei artistului, asumate, inconștiente sau fantasmate de creatori de seamă ai artei de la începutul secolului XX pînă în contemporaneitate. Proiectul expoziției din acest an are ca punct de plecare prezentarea pictorului manierist în expoziția Efectul Arcimboldo. Transformările chipului în secolul al XVI-lea și în secolul XX (L’Effet Arcimboldo. Les transformations du visage au XVI-e siècle et au XX-e siècle) organizată de Pontus Hultén și Yasha David la Palazzo Grassi din Veneția în anul 1987.

Arcimboldo este prezentat la New York în anul 1936 în cadrul expoziției Fantastic Art, Dada, Surrealism ca unul dintre precursorii suprarealismului. În textul semnat de André Pieyre de Mandiargues Arcimboldo le merveilleux (Minunatul Arcimboldo), autorul își amintește: „(...) cred că am contemplat o îngrămădire de comori comparabile cu ale acelor Wunderkammern cînd îl vizitam pe André Breton și cînd, de fiecare dată, eram la fel de exaltat de spectacolul cabinetului fantastic clădit în jurul persoanei sale de tablourile, sculpturile și feluritele obiecte cu diferite proveniențe care alcătuiau uimitoarele lui colecții“ (A.P. de Mandiargues & Yasha David, Arcimboldo le merveilleux, Éditions Robert Lafont, 1977).

              

                                                                      Primăvara

Numit „pictor al curții“ în vremea lui Ferdinand I, Maximilian II și Rudolf II, Giuseppe Arcimboldo devine consilier al colecțiilor imperiale. Una dintre misiunile sale era documentarea „cabinetelor de curiozități“ (Wunderkammern). Anii în care pictorul călătorește, achiziționează și documentează speciile rare, vegetale și animale, și obiectele surprinzătoare provenite din culturi și epoci diferite au condus la viziunea „enciclopedică“ a ansamblurilor colecționate care alătură naturalia și artificialia sub numele de mirabilia pentru a desemna tot ceea ce era considerat în epocă straniu, miraculos, surprinzător. Pictorul, apreciat pentru tablourile reprezentînd alegoriile anotimpurilor sau ale elementelor primordiale, este și organizatorul unor fastuoase petreceri și parade la curțile imperiale. Inventator al unor spectaculoase înscenări teatrale, Arcimboldo imaginează și o metodă colorimetrică de transcriere muzicală care permitea reprezentarea unei melodii prin pete de culoare. Tablourile sale oglindesc gustul epocii pentru un rezultat surprinzător al creațiilor naturii sau pentru cel neașteptat care îmbină produsul natural și pe cel făurit cu deosebită măiestrie. „Capetele compuse“ fac parte din seriile de cîte patru tablouri care reprezintă anotimpurile și elementele primordiale, aflate astăzi în colecții muzeale din Paris, Viena, Praga, Stockholm. Fascinația, atracția și respingerea sînt efectele pe care ansamblul tablourilor îl produce asupra privitorului, în care întregul repertoriu al curiozităților colecționate și păstrate în Wunderkammern este prezent. Compozițiile invită la o contemplare a picturii prin apropierea și depărtarea privitorului, descifrarea detaliilor și vederea de ansamblu a tablourilor, amintind de efectul de „surpriză“ căutat în constituirea colecțiilor adunate în cabinetele de curiozități. În tablourile lui Arcimboldo, metaforele picturale tind să cuprindă tot ceea ce există în „mic“ și în „mare“. Elementele componente sînt supuse unui permanent proces de metamorfozare pentru a deveni un joc combinatoriu care conferă imaginii un nou sens.

                                   

                                                                          Vara

Seriile de tablouri consacrate anotimpurilor și elementelor primordiale sînt pictate în diferite variante. Omul este guvernat de patru principii, iar „capetele compuse“ amintesc de doctrina celor patru umori cunoscută încă din Antichitate. Umorile corespund fiecare unei combinații bipartite de calități specifice pentru fiecare anotimp. Anotimpurile corespund celor patru vîrste ale omului și temperamentelor în număr de patru. Tabloul intitulat Primăvara este bustul unui adolescent și o grădină înflorită, în care precizia detaliilor amintește de reprezentările miniaturale. Primăverii, anotimp în care domină temperamentul sangvin, îi corespund copilăria sau tinerețea, sîngele și calitățile cald și umed. Vara este profilul masculin în care sînt asociate fructele și legumele coapte, în timp ce bustul este acoperit cu veșmîntul „țesut“ cu migală al spicelor de grîu, purtînd împletitura numelui artistului și a anului 1573. Bila galbenă și calitățile cald și uscat corespund verii și temperamentului coleric prefigurat printr-un profil masculin. Reprezentînd vîrsta ajunsă la maturitate, Toamna este anotimpul recoltelor bogate pe care pictorul le înfățișează sub forma unui bust masculin compus dintr-un ansamblu de fructe coapte. Declinul și temperamentul melancolic dominat de bila neagră și de calitățile rece și uscat sînt atribuite de pictor anotimpului iernii. Iarna este profilul unui cap imaginat sub forma trunchiului unui copac a cărui coajă sugerează riduri și pustule, părul – crengile desfrunzite sau frunzele îngălbenite, iar gura – o cărnoasă ciupercă otrăvitoare. În clasificările umorilor, iernii îi corespund temperamentul flegmatic și bătrînețea, iar calitățile rece și umed sînt prefigurate în tablou prin trunchiul copacului putrezit. Văzută din profil, figura reprezentînd Focul este compusă din obiecte din metal galben, asociate lumînării, fitilului și vreascurilor în flăcări. Pictorul îi adaugă un obiect metalic marcat cu sigla ordinului Lînii de Aur conferit cavalerilor burgunzi. Aerul este imaginat prin nenumărate specii de zburătoare așezate pe coada unui păun pentru a reprezenta bustul unei figuri amenințătoare. O sumedenie de pești de diferite forme și dimensiuni, crustacee, șerpi, corali, scoici, o caracatiță, un rac și o broască țestoasă formează reprezentarea Apei, imaginată printr-un cap împodobit cu un șirag de perle. Pămîntul este profilul masculin compus prin asamblarea mai multor capete de animale așezate pe trunchiul format dintr-un cap de leu și din cel al unui berbec a cărui blană aurie este atîrnată în chip de trofeu pentru a trimite la efigia unui înalt demnitar al ordinului Lînii de Aur.

                                                         Natură statică / Zarzavagiul

Reprezentările diferitelor meserii nu lipsesc din repertoriul „capetelor compuse“: Juristul este personajul al cărui cap este ansamblul cărnurilor fripte ale unor zburătoare, mustața o pereche de gheare, iar barbișonul coada unui pește. Compoziția Bibliotecarului constă în suprapunerea mai multor tomuri încadrate de altele așezate oblic pentru a contura bustul unei figuri încoronate cu o carte deschisă. Construcția piramidală a figurii trimite la grafia literei A (Arcimboldo) pentru a sugera identificarea pictorului cu dotto Egizio, învățatul sau bibliotecarul. Zarzavagiul (L’homme potager), al cărui cap, acoperit cu o tichie, este construit prin asocierea mai multor legume, se lasă „răsturnat“ pentru a deveni o natură statică cu legume așezate într-o oală. Vertumnus (1590), unul dintre ultimele tablouri pictate de Arcimboldo, este „portretul“ lui Rudolf II și o alegorie a recoltei ce amintește de „cornul abundenței“ pentru a glorifica calitățile atribuite cîrmuitorului, susținător al artelor și științelor. Ultimul tablou pictat de artist este reprezentarea Nimfei Flora (1591), a cărei privire melancolică anunță sfîrșitul parcursului „minunatului Arcimboldo“ (Arcimboldo le merveilleux). „Retor și mag“ în scrierile lui Roland Barthes, Anca Oroveanu îl numește maestru al jocului, „Magister ludi“ (Roland Barthes, „Arcimboldo, retor și mag“; Anca Oroveanu, „Magister ludi“, Secolul 20, 1981). Investigarea contemporaneității vocabularului arcimboldesc este tematica prezentării la Centrul Pompidou din Metz a 250 de lucrări realizate de o sută treizeci de artiști.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto (sus): Toamna și Iarna

Mai multe