„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian

În luna martie 1964, ziarul Le Monde anunța croaziera inaugurală a pachebotului Shalom, construit în Franța la Chantiers de l’Atlantique pentru compania israeliană Zim. Trei punți purtau numele de „Ramura de măslin“, „Curcubeu“ și „Ophir“, piscinele se numeau „Salomon“ și „Sulamite“, restaurantele – „Sharon“ și „Carmel“, iar unul dintre saloanele rezervate pasagerilor a fost numit „Arca lui Noe“, pentru a cărui decorare Victor Brauner realizează în 1963 o suită de șapte tablouri. Compoziția lucrărilor trimite la reprezentările animaliere rupestre. Fiecare tablou înfățișează o serie de păsări și animale, printre care leul, cămila, cangurul, șarpele și porumbelul, crocodilul și broasca țestoasă. „Dacă nu cumva ești pasăre ca să zbori pe deasupra granițelor sau pește ca să înoți nevăzut în adîncuri, nu vei putea ajunge la locul libertății tale. Eu te fac pasăre-pește și cangur. Eu îți aduc aminte că toate aceste animale se află în tine…“, notează artistul într-un caiet din anul 1962 (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris).

De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor, îngemănînd contururile figurii umane sau asociate ei sub formă de hibrizi cu care artistul adeseori se identifică. În dialogul purtat cu Max-Pol Fouchet pentru emisiunea Terre des Arts în anul 1965, pictorul declară: „Cînd pictez animale, în general mă identific cu ele“. Compozițiile dominate de figuri hibride sînt prezente în întreaga operă brauneriană. Șarpele este garant al inspirației poetice, albina – simbol al liantului, amestec de ceară și ulei prin care artistul experimentează o nouă tehnică picturală, cîinele – animalul în care te poți ascunde fără riscul de a fi recunoscut, bufnița și pisica – simboluri ale „vederii“ lucrurilor tainice sau necunoscute, pasărea – simbol al orizonturilor fără limite și al posibilității de a triumfa prin zbor, peștele – simbol al inconștientului și al nostalgiei depărtărilor, broasca țestoasă – simbol al longevității și al înțelepciunii. Episoade autobiografice sînt introduse în lucrări. În 1925, o lucrare pe hîrtie intitulată Paris est gran(d) asociază silueta Turnului Eiffel unui patruped care amintește de firma lăptăriei lui Enache Dinu pictată de Victor Brauner. Compoziția tabloului Plante și animale (1928) alătură pisica și bufnița pentru a simboliza sursa creației poetice în meandrele întunecate ale inconștientului. Desenul realizat de pictor în 1929 pentru numărul 20 al revistei unu o înfățișează pe Serafina, „cîinele-minune“ al grupului avangardist ai cărui membri se întîlneau la lăptărie. Un cîine al cărui cap este înlocuit printr-un pantof de damă apare în mai multe desene și într-un tablou plin de mister din anul 1930 (L’Éclair questionne).Cameleonul proiectat pe fundalul întunecat al unor ape tulburi domină compoziția tabloului intitulat Atracția morții (1930). Balaurul din tabloul Compoziție (1930-1934) trimite la miturile cosmogonice. La începutul anilor 1930, figurile hibride corespund imaginarului suprarealist. Amintind ședințele de spiritism, la care pictorul asistase în copilărie, Licuriciul (1933) este sursa unei proiecții de lumină asupra unei apariții fantomatice. În 1934, urechile lungi ale unui animal străpung un spațiu limitat, sub formă de cutie, pentru a pătrunde în lumea întunecată a inspirației (Prestigiul aerului). În tablourile anului 1937, ochii personajelor sînt înlocuiți prin simbolul viril al coarnelor de taur. Himera din seria Amurgurilor este „vizionara“ care anunță evenimente viitoare. Lupul-masă, obiect realizat pentru expoziția Suprarealismul în 1947, este prezent și în compoziția tabloului Fascinație (1939), alături de un personaj feminin al cărui păr are forma unui cap de pasăre. Cocoșul cu cap de pisică din desenul intitulat Mandragora (1939), așezat pe o piatră strălucitoare, anunță descoperirea „pietrei filozofale“ într-un tablou pictat în anul 1940 (Piatra filozofală). Androginul din Nașterea materiei (1940), prefigurare a uniunii contrariilor în alchimie, are un cap de animal pentru a reprezenta o „lume a începuturilor“. Figurile hibride din seria Leu Lumină Libertate (1941) sînt inspirate de scrierile suedezului Swedenborg. Capul dublu al unei zeități lunare, compus dintr-un profil uman și unul animalier, din tabloul Mitotomie (1942) este reluat în Totintot și marea metamorfoză și alăturat unui hibrid cu cap de pasăre răpitoare. Liliacul și cămila fac parte dintre simbolurile ezoterice din compoziția obiectului intitulat Îndrăgostiții (1943). În Anagogie animală (1945), fiecărei părți a corpului uman îi corespunde un animal, conform analogiilor din tratatele de magie. Cîinele de la miezul nopții (1946) anunță aparițiile nocturne. Părul colorat în albastru al Somnambulei (1946) se transformă într-un cap de animal feroce. Albina din tabloul Poichali (1946) înlocuiește masa Scamatorului din tabloul Suprarealistul (1947) pentru a simboliza uniunea contrariilor, cea dintre alb și negru, în seria „desenelor cu lumînarea“ pe care pictorul o inițiază în 1943. Flancat de două divinități protectoare, poetul ia naștere din trupul unui șarpe cu două capete în Mitologia poetului, a 2-a naștere(1947) pentru a trimite la uniunea dintre conștient și inconștient. Amintind de țesăturile din folclorul românesc, Întîlnirea cu mine însumi (1948) are loc la cele patru pisici ale lumii, care evocă punctele cardinale și elementele primordiale. Din pîntecul unei „mame ancestrale“ ia naștere noul sub forma unei păsări pentru a aminti de aspirațiile ființei către zbor (Acolo, 1949). Figurile compozite din Bestiar (1949) sînt apariții venite din lumea necunoscutului. În seria de tablouri intitulată Onomatomanie (1949), Victor Victorios la plimbarea de Paști este însoțit de păsările și animalele familiare. Cîinele apare în mai multe tablouri din seria Retractaților, la începutul anilor 1950. „De exemplu, cîinele este un animal la care te uiți și pe care îl lași în pace. Dacă e vorba să te ascunzi în ceva, cel mai bine e s-o faci într-un cîine fiindcă se va spune: e un cîine și doar atît, nici o problemă“, explică pictorul în dialogul purtat cu Max-Pol Fouchet pentru emisiunea Terre des Arts.

Inspirat de mituri și legende, artistul pictează în anul 1954 Preludiu la o civilizație, în care umanul și animalierul coabitează în spațiul închis în trupul unui patruped pentru a sugera o „epocă de aur“ situată atît în trecutul îndepărtat, cît și în viitor. Contururile animalelor „cizelate“ în ceară amintesc de picturile parietale ale creatorilor anonimi în tabloul intitulat Animalele (1957). Măștile zoomorfe africane și oceaniene, pe care pictorul le colecționează, sînt sursa inspirației unei lucrări care asociază pictura, relieful și obiectul găsit (Întîlnirea golului plin cu plinul gol, 1959). În anul 1962, Victor Brauner pictează tabloul Marele bestiar, iar în anul următor realizează seria de guașe pe hîrtie Bestiar, în care conferă reprezentărilor animaliere trăsături umane. „Pictura mea este totodată simbolică și întotdeauna ea este un mesaj, dar nu un mesaj metafizic, ci un mesaj direct și poetic. O pasăre înseamnă că ar trebui să fii o pasăre. Ești pasăre, ești liber. Ești pește, trăiești în apă“ (Victor Brauner, 1962).

Prefigurare a contrariilor reunite, o ultimă lucrare, Frumos animal modern, din ciclul Mitologii și Sărbătoarea Mamelorrealizat de pictor în anul 1965, este pasărea în zbor care aparține unei lumi viitoare. „Astfel, Victor Brauner, la apogeul experienței sale picturale – scrie Sarane Alexandrian –, nu descrie lucrurile așa cum sînt, ci calitățile pe care acestea le poartă înscrise în filigran, ca tot atîtea efigii analogice“ (Sarane Alexandrian, Les Dessins magiques de Victor Brauner, Éditions Denoël, 1965).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).