Psihiatrul piticului de grădină cu pipă
● Freak show, un one-man show cu Florin Piersic Jr.
În 2002, Florin Piersic Jr. obţinea premiul UNITER pentru cel mai bun actor, pentru cele 12 roluri pe care le interpreta în one-man show-ul Sex, Drugs, Rock and Roll la Teatrul Luni de la Green Hours. Acela a fost un moment important pentru teatrul underground. În primul rînd, era prima recunoaştere oficială, de către breaslă, a producţiilor independente. Apoi, spectacolul preceda un proiect, „Teatru de consum“, care s-a constituit într-o primă încercare coerentă şi aplicată de conceptualizare a teatrului independent şi a practicilor teatrale, în spaţiile neconvenţionale, respectiv cafenele şi baruri. Se prefigurau atunci direcţii în dramaturgie şi regie, care au influenţat dezvoltarea ulterioară a fenomenului teatral independent. Printre spectacolele marcante la vremea respectivă şi cu impact major ulterior au fost Stop de tempo, text şi regie Gianina Cărbunariu, Kinky ZoOne, regia Radu Afrim, pe un text lucrat împreună cu actorii, şi Sex, Drugs, Rock and Roll, un spectacol de şi cu Florin Piersic Jr., pe un text de Eric Bogosian. Primul a deschis drumul unei dramaturgii autohtone care surprinde viciile sistemice ale societăţii şi investighează modalităţi de opoziţie faţă de acestea, desconspirînd adaptarea la realitatea cotidiană ca pe o formă de abandon social, o păguboasă atitudine noncombat cunoscută drept „resemnare mioritică“. Cel de-al doilea era o ars dramatica a fenomenului Afrim. Cel din urmă aţîţa gustul pentru dramaturgia contemporană, în special cea americană, descoperind o nouă scriitură şi un nou mod, minimalist, de expresie scenică. În acelaşi timp, spectacolul lui Piersic Jr. – în care făcea o demonstraţie de virtuozitate actoricească, jucînd 12 personaje în două ore şi 20 minute – cîştiga, măcar pentru moment, lupta pentru impunerea independenţilor ca parte integrantă – şi „serioasă“, adică de luat în seamă – a fenomenului teatral autohton. Aici este însă de adăugat că lupta a fost parţial cîştigată căci un fapt, pe care nu îl ştiam la vremea respectivă, a fost relevat de preşedintele UNITER, de atunci şi de acum, Ion Caramitru, într-o dezbatere publică la Gala Hop 2013. Se pare că juriul UNITER a dorit să nominalizeze Sex, Drugs, Rock and Roll la premiul pentru cel mai bun spectacol, dar Caramitru s-a opus. Intervenţia sa spune cîte ceva despre haosul premiilor UNITER (în prezent, degringolada a atins un vîrf prin faptul că, deşi premiile se decernează în aprilie, juriul de nominalizări nu este încă stabilit cînd scriu acest articol, pe 14 ianuarie), dar ceea ce interesează, din perspectiva spectacolului lui Piersic Jr., este rezistenţa întîmpinată de o producţie independentă pentru a fi premiată de breaslă (în aceeaşi dezbatere, Caramitru declara că a fost singura dată cînd a intervenit la premiile UNITER, de unde rezultă că nominalizarea spectacolului pentru premiul cel mare a fost percepută ca o eroare care trebuia corectată, chiar cu preţul unor gesturi excepţionale şi contestabile). Victoria lui Piersic Jr., care a obţinut premiul pentru cel mai bun actor, este cu atît mai valoroasă, în contextul luptelor duse de scena independentă, pentru a fi egală cu cea oficială (egală nu înseamnă identică). Premiul a avut efect pe moment, dar hiatusul între oficiali şi independenţi s-a adîncit în timp. Asta este însă o cu totul altă (lungă) discuţie.
Spectacolul de la Green Hours a devenit un hit (înainte de premiul UNITER), s-a jucat mult, cu mare succes, pînă cînd actorul a decis să-l oprească. Nu ştiu exact care au fost motivele, înclin să cred că nu a vrut să devalorizeze show-ul jucîndu-l excesiv. După zece ani, cîteva spectacole de teatru, cîteva filme şi două cărţi, Florin Piersic Jr. a revenit cu un alt show, aparent de aceeaşi factură. Freak show este un one-man show cu 13 personaje care surprind maladivitatea lumii contemporane. Spectacol de autor – textele, regia, interpretarea, coloana sonoră îi aparţin lui Florin Piersic Jr.–, Freak show aduce în prim-plan un anume tip de scriitură: un inventar de caractere, structurate dihotomic: „marginali“ (personajele la limita subzistenţei – homeless, femeie de serviciu, retarzi luminoşi sau deliranţi) şi „centrali“ (personaje în poziţie de putere – producător TV, om de afaceri – o tuşă personală la Gigi Becali). Elementul lor comun este o anume deficienţă – mentală sau de caracter, permanentă sau temporară – care depăşeşte limitele normalităţii/banalităţii. Demenţa, mai mult sau mai puţin gravă, este o formă de reprezentare a unei societăţi toxice, care dezaxează personalitatea umană. Personajul esenţial este omul-deşeu, cel care adună cu religiozitate cantităţi imense de obiecte stricate (trimitere indirectă la Matei Vişniec şi textele reunite sub titlul Omul-Pubelă, dar la Piersic Jr. construcţia personajului atinge realismul, căci am cunoscut un astfel de om şi ştiu de existenţa altora doi) şi, adiacent, este colecţionar de firimituri existenţiale. Resturi de vieţi se acumulează putrede într-un preaplin de viduri. Florin Piersic Jr. devoalează cîteva obsesii ale existenţei cotidiene, precum teleshopping-ul, televiziunea, vedetismul. Este o lume schizofrenică în care vieţuiesc alienaţii – homeless-ul care a găsit axis mundi, femeia de serviciu care idolatrizează marmura sau bătrînul singur care-şi cumpără un prieten, un pitic de grădină cu pipă (leitmotiv ce poate fi decriptat în funcţie de inventarul personal de simboluri, de la Amélie la omniprezenţa figurinei în viaţa cotidiană). Încap aici rapacitatea, cinismul, fricile de tot felul, iluziile, deziluziile, halucinaţiile, grandomania, demagogia, habotnicia, dar peste toate, profundă şi tăcută, tronează singurătatea. Personajele lui Piersic Jr. sînt eminamente singure, dizolvate în zgomotul vieţii, nu se aud şi nu aud, sînt prăbuşite în sine.
Scriitura este alertă, cu umor, se insinuează adînc şi ireverenţios în intimitatea personajelor, abordînd, din unghiuri diferite, nevroza şi disfuncţiile fiecăruia. Actorul are o percepţie profundă a naturii fiecărui caracter, dincolo de teatralitatea dată de o schimbare de costum. Piersic Jr. pătrunde în carnea personajelor, forează în substanţa lor interioară, dincolo de superficialitatea reprezentării exterioare. Ca şi Sex, Drugs, Rock and Roll, spectacolul prilejuieşte festinul ludic al unui actor cu un stil pe cît de personal, pe atît de eclectic şi surprinzător.
Freak show, jucat la Godot Cafe-Teatru în Bucureşti (dar nu numai), este, paradoxal, momentul declarării independenţei lui Florin Piersic Jr. de mitul Sex, Drugs, Rock and Roll, ieşirea din captivitatea propriei legende.
Oana Stoica este critic de teatru.
Foto: A. Zelenco