Polanski, Polanski

9 iunie 2011   ARTE PERFORMATIVE

Anul trecut, de Revelion, Grant Neale m-a abordat cu o propunere incitantă: să-i scriu un monolog, un one-man show  în care să-l joace pe Roman Polanski. Toată lumea îi spunea că seamănă leit cu celebrul regizor aflat, pe atunci, în arest la domiciliu în Elveţia. În plus, sînt născuţi în aceeaşi zi, pe 18 august. M-am apucat numaidecît de lucru. În lunile următoare i-am văzut toate filmele, am citit cîteva cărţi despre el, am văzut documentarul Polanski – Wanted and Desired, am cercetat transcript-urile de la proces şi din emisiunile lui Larry King, care a intervievat-o pe victima lui Polanski, Sam Geimer, acum o femeie de 40 de ani. Eticheta de pedofil îl urmăreşte de atunci pe prolificul regizor. Societatea americană nu iartă şi nu uită scandalurile sexuale. Vezi şi povestea cu Dominique Strauss-Kahn, a cărei similaritate ne-a adus mulţi spectatori la spectacolul Polanski, Polanski, săptămînile trecute, la New York. Oamenii simţeau nevoia să discute, să dezbată aceste cazuri, iar textul meu le oferă un asemenea prilej. Eu nu dau verdicte, prezint un conflict interior, îl dramatizez, îl explorez. Spectacolul nostru nu este o docu-dramă, am creat un personaj ficţionalizat, un alt Polanski, oferind o fereastră/oglindă în psihologia posibilă a controversatului personaj real. Am vrut să prezint nuanţe şi o analiză mai complexă decît dihotomia erou-criminal, good guy-bad guy. Din discuţiile cu spectatorii newyorkezi am înţeles că am reuşit să-i provoc la nişte autointerogaţii: puritanismul american vs permisivitatea sexuală europeană, egalitarismul american vs elitismul european etc.
 
Cu Polanski, Polanski m-am întors la pălăria mea poetică, şi nu regret. Pare a fi formula perfectă pentru teatrul corporal în care excelează Grant şi o posibilitate de explorare viabilă a unui subiect dificil, pe muchia tabloidului. Mi-am dorit să centrez drama interioară a personajului pe balansoarul artist-om, pe genialităţi şi greşeli, urcuşuri şi coborîşuri. Aceasta este misiunea teatrului, pentru mine: să pună întrebări necesare, nu să ofere răspunsuri absolute.

Saviana Stănescu este poetă şi autor dramatic. Cea mai recentă piesă a sa – Polanski, Polanski – a fost regizată de Tamilla Woodard şi se joacă la New York. Spectacolul a fost invitat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Mai multe