Formule de lucru în teatrul contemporan

29 iulie 2015   ARTE PERFORMATIVE

FITS 2015

● Antologia pieselor prezentate în Secţiunea „Spectacole-lectură“ – selecţie de Claudia Domnicar. 

● Sfîrşitul regiei, începutul creaţiei colective în teatrul european / The End of Directing, The Beginning of Theatre – Making and Devising in European Theatre – editor Iulia Popovici.  

Cu o structură stufoasă, dar nu haotică, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu are întotdeauna în vedere, pe lîngă latura performativă, complexă şi cu o largă adresabilitate, către mai multe publicuri, şi una teoretică, în care se includ o multitudine de cărţi, sprijinite sau susţinute într-o formă sau alta de FITS. Dintre ele,

(Editura Paideia) are deja o tradiţie, fiind un instrument de lucru şi o sursă de informare importantă pentru breasla teatrală. Publicată anual, la fiecare ediţie a FITS,

… are conexiune directă cu spectacolele-lectură ce prilejuiesc cunoaşterea noutăţilor din domeniul dramaturgiei contemporane. Ultimele ediţii ale

… şi ale spectacolelor-lectură deopotrivă au suscitat un interes special datorită selecţiilor de texte, fie scenarii scrise de regizori (selecţie de Alina Mazilu), fie piese ale unor autori de prim rang de pe scena europeană şi americană (de la Ivan Vîrîpaev la Neil LaBute – selecţie de Ioana Mălău), întotdeauna însă fiind vorba de autori aflaţi în strînsă legătură cu latura performativă a festivalului. Astfel, nu numai că unii dintre ei au putut fi prezenţi la lectura propriilor texte (în regia tot mai inventivă a lui Bogdan Sărătean) şi au participat la discuţii, oferind explicaţii şi informaţii legate de estetică, scopuri şi modalităţi de scriere, dar au exemplificat, prin spectacole, performativitatea acestor piese. În plus, volumul conţine atît varianta în limba română a fiecărui text, cît şi pe cea într-o limbă de circulaţie internaţională (engleză, franceză, spaniolă – limba originală de cele mai multe ori). La ediţia din acest an, Claudia Domnicar a continuat acest traseu de selecţie, alegînd texte de Joël Pommerat, Bogdan Georgescu, Fritz Kater, Valentin Nicolau, Daniel Veronese, Pawel Demirski, Dmitri Bogoslavski, Erik Ehn, parte dintre dramaturgi fiind prezenţi cu spectacole în FITS, unele dintre acestea fiind chiar performance-uri cu textul publicat în

… Remarc aici publicarea

(traducerea Vlad Russo), textul fabulos al lui Pommerat prezentat ca spectacol anul trecut, şi

, textul spectacolului lui Bogdan Georgescu realizat împreună cu masteranzii sibieni, unul dintre punctele de interes din acest an. 

De la text ca suport pentru spectacol, FITS face un salt către un tip de investigare analitică a resorturilor spectacularului în contextul european contemporan cu o carte, Sfîrşitul regiei, începutul creaţiei colective în teatrul european / The End of Directing, The Beginning of Theatre – Making and Devising in European Theatre (volum bilingv), editată de Iulia Popovici şi publicată de Editura Tact. Este al doilea volum realizat de criticul de teatru Iulia Popovici cu sprijinul FITS, după

(Editura Cartier, 2014), ambele abordînd teme legate de modul de lucru, subiectele şi esteticile teatrului european contemporan. Volumul de faţă identifică o tendinţă a performance-ului contemporan, de a ieşi, măcar parţial, de sub dominaţia absolută a regizorului (aşa-zisul secol al regiei pare a intra într-un declin, nu însă într-o extincţie) pentru a găsi noi formule de lucru în care conceptele de

şi

să fie redefinite prin prisma unei „democratizări“ a creaţiei. Ceea ce remarcă Iulia Popovici în acest volum este tocmai deplasarea accentului de la creator individual (chiar despotic) la formule colective de lucru în care preeminenţa unui creator este mai mult sau mai puţin vizibilă. Studiile unor teoreticieni, buni cunoscători ai unor spaţii specifice şi ai performativităţii acestora (Duska Radosavljevici – Marea Britanie, Andrea Tompa – Ungaria, Mirella Patureau, Laurent Berger şi Jean Pierre Thibaudat – Franţa, Ciprian Marinescu şi Alexandra Pâzgu – Germania) şi interviurile cu autori de spectacol (Joël Pommerat, Rodrigo Garcia, Armin Petras şi Fritz Kater, Nurkan Erpulat, Kornél Mundruczó, Wojtek Ziemilski, Gianina Cărbunariu, Bogdan Georgescu, Catinca Drăgănescu) conturează ideea unui eclectism al stilului colectiv în teatru. Nu există o singură formulă de lucru, ci mai multe (fiecare creator are procesul său de creaţie), nu există o singură definiţie pentru

şi pentru

, ci multiple, în funcţie de modul în care fiecare artist îşi conceptualizează aceste noţiuni şi se raportează la ele. Pentru Pommerat, lucrul împreună cu echipa înseamnă scrierea textului în timpul spectacolului, în urma improvizaţiilor la scenă („textul este urma pe care o lasă spectacolul pe hîrtie“). Pentru Armin Petras, colectiv înseamnă două euri distincte, regizor şi dramaturg, două identităţi şi două nume (ca dramaturg, semnează cu numele Fritz Kater). Gianina Cărbunariu vorbeşte despre un proces de lucru în care conceptul, metoda şi instrumentele de creaţie îi aparţin, dar care angrenează întreaga echipă. Sînt opinii diferite asupra unor modalităţi de lucru care gravitează în jurul ideii de

(creaţie colectivă – concept analizat pertinent şi argumentat de Duska Radosavljevici), dar care, mai mult sau mai puţin, rămîn tot forme de creaţie individuală. Practic, autorul există ca individualitate şi ca autoritate, dar îşi apropriază alţi parteneri în procesul de creaţie împreună cu care finalizează acest demers. Pommerat se foloseşte de actori şi de

-ul său în procesul de scriere a textului, care este doar unul dintre elementele spectacolului, fără a avea întîietate în faţa celorlalte (actori, scenografie, muzică). Rodrigo Garcia refuză idealismul „teatrului care va schimba societatea“, preferînd varianta plauzibilă a teatrului ca „experienţă estetică ce ar putea să ne facă mai buni“, deci teatrul nu este o experienţă în masă, ci una personală. Bogdan Georgescu crede „în procese creative orizontale, fără ierarhii“, întîlnite în spectacole de teatru comunitar în care „e inacceptabil să te «foloseşti» de o comunitate ca să te exprimi pe tine“. 

Cartea coordonată de Iulia Popovici, ca şi precedenta din serie, este extrem de utilă sub aspectul investigării teatrului contemporan european, cu toate marotele sale, o analiză argumentată a unor procese de lucru în teatrul actual şi un început de arhivare a acestora, important în condiţiile în care cei vizaţi sînt unii dintre creatorii contemporani cei mai incitanţi, unii la marginea mainstream-ului, alţii în centrul lui, fiecare cu amprenta sa, amplă sau de nişă, dar care lasă urme în evoluţia artelor spectacolului.  

Oana Stoica este critic de teatru.  

Foto: A. Bulboacă, Teatrul Naţional TImişoara

Mai multe