Arta
Intercult este un organism care funcţionează ca un centru de producţii şi resurse; lucrăm în domeniul politicilor culturale, avînd ca principal obiectiv stimularea diversităţii culturale şi a schimburilor internaţionale în domeniu. În calitate de centru de producţii, lucrăm atît pe plan naţional, în Suedia, cît şi pe plan internaţional. Pe plan naţional, sîntem producători alături de teatrele suedeze sau de Teatrul Naţional. Ce lansăm pe plan internaţional este realizat în cadrul unor coproducţii. Care este misiunea acestui organism? Ne propunem să punem în lumină importanţa diversităţii pentru dezvoltarea peisajului cultural european. În Suedia este importantă stimularea diversităţii culturale, pentru că există artişti de provenienţe diferite, care nu au întotdeauna şansa de a-şi promova creaţiile. Misiunea noastră, încă de la înfiinţare (acum 12 ani), a fost aceea de a face cît mai vizibilă această diversitate şi de a ajuta artiştii de diferite origini să se afirme în cadrul sistemului suedez. Activitatea noastră se desfăşoară şi în virtutea unor conexiuni puternice între activităţile locale şi cele internaţionale. De exemplu, am invitat spectacole produse în Iran, tocmai pentru că în Suedia există o vastă comunitate iraniană. De asemenea, am invitat producţii din Bosnia sau din fosta Iugoslavie. Care este statutul actual al Intercult? De curînd, Intercult a primit din partea Ministerului Culturii din Suedia misiunea de a funcţiona ca un centru european de resurse. Aceasta înseamnă mai mulţi bani şi mai mulţi oameni angajaţi. Funcţia noastră principală va fi aceea de a stabili conexiuni puternice între organizaţii culturale din Suedia şi organizaţii culturale din spaţiul european. Putem spera că se vor deschide porţi şi pentru artiştii români? Cu siguranţă! Noi nu vom funcţiona doar ca producători sau coproducători, ci şi ca furnizori de resurse pentru alţi producători. România se poate bucura de multe oportunităţi de dezvoltare a producţiilor culturale, mai ales că, în Suedia, Institutul Cultural Român desfăşoară o activitate remarcabilă, graţie unei echipe competente, care ştie să pună România într-o lumină favorabilă în cadrul manifestărilor culturale internaţionale. Cum se face selecţia evenimentelor din cadrul proiectelor? Există două posibilităţi: fie sînt invitaţi artişti cu care am lucrat şi în cazul cărora există o garanţie a calităţii, fie, în cazul zonelor în care producem evenimentul şi nu cunoaştem foarte bine artiştii, sîntem consiliaţi. De exemplu, în cazul unei colaborări cu Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti, am cere sfatul lui Mihai Mihalcea sau al Vavei Ştefănescu în privinţa artiştilor care ar întruni criteriile de participare în cadrul evenimentelor. Care sînt aceste criterii? Sînt trei criterii: disponibilitatea de a lucra într-un spaţiu neconvenţional, disponibilitatea de a colabora cu artişti străini şi capacitatea artiştilor de a intra într-o nouă formă de arenă culturală cu creaţia lor, de a se integra într-un anumit tip de context generat de ideea pe care se fondează proiectul. Care este funcţia unui astfel de proiect în relaţie cu problematica în jurul căreia gravitează condiţia omului contemporan? Am în vedere şi faptul că proiectul se desfăşoară în porturi, deci în locuri cu puternice semnificaţii... Alegerea porturilor ca spaţii de desfăşurare pentru proiectul nostru poartă într-adevăr o semnificaţie-manifest. Portul ca teritoriu de materializare a proiectului SEAS a fost ales în virtutea faptului că în acest tip de spaţiu migraţia, diversitatea culturală şi transformările postindustriale sînt mai evidente decît în alte locuri. Există zone portuare care nu mai funcţionează, spaţii abandonate... Portul funcţiona în mod tradiţional ca un conector între mare şi oraş. Cînd existenţa portului nu mai e necesară, cel puţin în vechea lui formă, există posibilitatea ca oraşul să se extindă. Funcţia artei în cadrul acestui tip de proiect ar fi aceea de a uni oraşul şi marea într-un fel de metaforă a sărutului, de a acţiona ca mediu de legătură între natură şi cultură. Nu e neapărat importantă tema producţiilor, important e locul în care plasezi produsul artistic, astfel încît să ducă la schimbarea unor atitudini. Nu este însă riscantă plasarea acestor produse artistice în anumite spaţii neconvenţionale? Întotdeauna există acest risc, pentru că publicul simte că are acelaşi drept la spaţiu ca şi artiştii. În ceea ce priveşte schimbarea de atitudine, am un exemplu chiar din Mangalia: la spectacolul de dans contemporan Monday in the Sun produs de Garajistanbul au venit şi adolescente care nu cu mult înainte dansaseră într-un spectacol de divertisment ce avusese loc în apropiere. Desigur, visul oricărei fete e să fie pe scenă, să atingă celebritatea unor superstaruri, la această vîrstă multe din ele trăiesc în fascinaţia MTV-ului. Urmărindu-le reacţia în timp ce priveau spectacolul celor doi dansatori din Turcia, mi-am dat seama că ele au înţeles că dansul e şi altceva decît mişcare pe ritm, că pot "citi" un sens în ceea ce vedeau, că prin corpul dansatorilor pot fi transmise mesaje, semnificaţii. E un exemplu de cultivare a unei abordări a artei. Ceea ce ne propunem este nu numai cultivarea unui anumit public, ci şi descoperirea unor noi artişti în zone în care nu te-ai aştepta să îi descoperi. Sîntem convinşi ca arta "creşte" peste tot şi se impune o descentralizare a peisajului cultural. a consemnat Gina ŞERBĂNESCU