„Am fost acuzat că falsific istoria” - interviu cu Sylvain GOUGUENHEIM

25 august 2011   La zi în cultură

În luna martie a anului trecut vă împărtăşeam o întîlnire suprinzătoare cu profesorul Sylvain Gouguenheim, autorul volumului Aristotel la Muntele Saint-Michel (Aristote au Mont Saint-Michel, în varianta originală). În urma publicării în Franţa a acestei lucrări, mai mulţi intelectuali francezi au semnat trei petiţii împotriva autorului, care a fost declarat islamofob. Ca urmare a multiplelor dezbateri şi colocvii organizate împotriva cărţii şi a autorului, acesta şi-a pierdut locul în laboratorul de cercetare al Şcolii Normale Superioare din Lyon. La mai bine de un an de la conversaţia noastră pariziană, ne reîntîlnim cu Sylvain Gouguenheim pentru a discuta despre cartea sa, cu ocazia traducerii şi publicării în limba română, la Editura Nemira.

Domnule Sylvain Gouguenheim, să revenim în trecut. Eram în martie 2010 atunci cînd ne-am întîlnit pentru a discuta despre cartea dumneavoastră. Aş dori, mai întîi, să reamintim publicului român care este esenţa acestei cărţi, ce anume a produs scandalul care a urmat şi care au fost sursele dvs. de inspiraţie? Ce v-a incitat să vă aplecaţi asupra acestui subiect?  

În faţa unei viziuni a Istoriei care constă în a spune că Europa îşi datorează înflorirea islamului, am vrut să reamintesc tot ce datorăm imperiului bizantin şi creştinilor din Orient. Arabii creştini şi creştinii de limbă arabă au realizat enorm pentru a conserva moştenirea culturală a lumii antice. Literaţii din secolul al XII-lea, traducătorii italieni cu precădere, au realizat şi ei foarte mult. Era important să arătăm că Evul Mediu european nu era o epocă sumbră şi că lumea musulmană din epoca Abbasizilor nu era echivalentul „Luminilor“ noastre din secolul al XVIII-lea. A spune aşa ceva în zilele noastre în Franţa este un „mind crime“: sînt politic incorect, considerat ca un creştin integrist sau ca un fascist. Am fost acuzat că falsific Istoria, dar şi că nu cunosc absolut nimic despre acest subiect. Trebuie să amintesc că, deşi nu cunosc limba arabă, cunosc bine, în schimb, limba greacă... M-am informat cît se poate de bine, am citit foarte mult şi majoritatea lucrurilor pe care le-am scris au fost deja scrise şi de alţii înaintea mea. 

Cînd aţi auzit pentru prima dată de posibilitatea de a publica o versiune în limba română a acestei cărţi? 

Editorul meu m-a informat de cererea Editurii Nemira în 2010, cred. Apoi am fost contactat în scris de traducător cam în momentul în care se pregătea să termine traducerea, pentru a verifica cîteva puncte delicate legate de aceasta. Este un român care locuieşte în Franţa, la Strasbourg – domnul Eduard Florin Tudor. Am aflat că domnul profesor Vasile Adrian Carabă, care conduce Colecţia „Byzantium“ a Editurii Nemira, a insistat foarte mult ca această traducere să apară. Ce rol a avut domnia sa în promovarea lucrării dvs. în România? Cred că a avut un rol important în crearea unei legături şi a unui acord cu Editura Nemira pentru a realiza traducerea cărţii mele. Acestei edituri şi traducătorului lucrării le datorez toată recunoştinţa mea. Graţie domnului Tudor şi dvs. am aflat că a fost publicată cartea.  

După ce cartea dvs. a apărut la Editura Nemira, aţi primit ecouri în legătura cu lansarea? 

Nu, nu am avut nici o veste. 

Aţi fost invitat la o lansare oficială? 

Nu. 

Care este situaţia actuală în mediul universitar (după patru ani de la începutul scandalului)?  

Aşa cum ştiţi,  în iunie 2009 am fost exclus din laboratorul de care aparţineam şi de atunci nu am mai găsit nici un laborator, în ciuda numeroaselor mele încercări. Acest lucru mă împiedică să conduc teze de doctorat. Nu mai sînt invitat să particip nici la comisii de teză, nici măcar despre Ordinul Cavalerilor Teutoni! În schimb, mi-am păstrat postul de profesor, deci locul de muncă. Contactele mele cu universitarii francezi sînt din ce în ce mai rare. Cîţiva colegi mi-au rămas aproape; cu ei mai pot lucra. Este vorba despre un grup de istorici care lucrează în domeniul istoriei ordinelor militare. De curînd, în luna mai, cîţiva colegi au reluat legătura cu mine şi am putut participa din nou la comisii de master. Însă rămîn totuşi destul de izolat. De altfel, nici nu mai contează! 

Aţi mai publicat lucrări după Aristotel la Muntele Saint-Michel?  

Da. Am publicat alte două lucrări: în 2009, o carte destinată publicului larg realizată din 40 de dosare despre Evul Mediu, Regards sur le Moyen Age. 40 histoires médiévales („Privire asupra Evului Mediu, 40 de poveşti medievale“), la editura Tallandier, şi în 2010 o carte despre Reforma gregoriană la editura Temps présent – La réforme grégorienne. De la lutte pour le sacré à la sécularisation du monde („Reforma gregoriană. De la lupta pentru sacru la secularizarea lumii“).  

Cum au fost primite aceste volume? 

Am primit critici pozitive în presă, însă în mediul universitar a fost o linişte deplină... Nu se mai vorbeşte despre ceea ce fac eu... 

Aţi mai primit şi alte propuneri de traducere a cărţilor dvs. în limba română sau în alte limbi? 

Nu am mai primit alte propuneri de traducere în limba română. Însă, în acest moment, este în curs de tipărire traducerea în limba germană a cărţii mele despre rădăcinile greceşti ale Europei. Iar traducerea în limba poloneză a volumului despre cavalerii teutoni este pe cale să apară.  

Dacă ar fi să facem un bilanţ al acestei poveşti, scrierea acestei cărţi a fost un moment de răscruce în viaţa dvs.. Care ar fi morala poveştii? 

Această poveste m-a învăţat foarte multe lucruri. Pot spune chiar că m-a întărit. A fost efectiv un moment de răscruce pentru mine! Printre altele, am putut constata cît de mult iubesc intelectualii francezi violenţa verbală, terorismul intelectual. În faţa unor astfel de persoane, care sînt de fapt nişte laşi, nu trebuie să cedezi. Pînă la urmă este vorba despre apărarea libertăţii oamenilor şi a dreptului la libera exprimare! Dincolo de asta, consider că era util să aduc aminte publicului occidental de importanţa lumii greceşti şi a gîndirii greceşti în istoria Europei, dar şi de lumea ortodoxă bizantină care a moştenit cultura greacă şi care a participat la transmiterea şi cunoaşterea ei.

a consemnat Ilinca SANDU

Mai multe