„Alegeţi ciuma“

Nimeni nu mai crede cu adevărat în războiul carte tipărită vs carte digitală. Cele două coexistă pe piaţă şi nu sînt semne că vor recurge la canibalism. Însă piaţa de carte, relaţia dintre editori, cititori şi scriitori s-au schimbat radical. Lucrul ăsta s-a văzut şi la Tîrgul de carte de la Leipzig.

● O temă centrală la Leipzig a fost difuzarea de carte. Se vorbeşte de mult despre moartea cărţii tipărite şi despre dispariţia micilor librării, ca urmare, pe de o parte, a succesului marilor lanţuri de magazine şi, pe de altă parte, ca urmare a răspîndirii reţelelor de difuzare online, considerate, de tot mai mulţi cumpărători, mai practice. Cartea electronică nu mai e considerată de multă vreme o ameninţare pentru cultura scrisă şi pentru piaţa de carte: între timp, multe edituri şi-au transferat măcar o parte din portofoliu în formate digitale şi „ciupesc“ ceva profit (în Europa e încă irelevant). Cît despre comerţul online, statisticile arată că în ultimii ani tot mai mulţi cititori au ales să-şi cumpere cărţile de pe Amazon (sau alte asemenea). Anul acesta s-a constatat un recul: e pentru prima dată cînd piaţa de carte online a scăzut cu două procente. Librăriile „clasice“, în schimb, au cîştigat ceva mai mult. Se inversează trendurile? Nici vorbă. Studiile spun că clienţii reţelelor online au un comportament bulimic: pentru că e ieftin şi pentru că device-urile lor pot îngurgita cantităţi uriaşe de date, şi-au cumpărat, la pachet, zeci şi sute de titluri deodată. Carte en-gros în regim nedisociat. La un moment dat, a început să li se taie pofta de cumpărat – de citit au oricum destul. Aşa că, după boom-ul din 2010, piaţa a mai scăzut un pic. Dar forţa de penetrare a dispozitivelor electronice e tot mai mare, aşa că, pe măsură ce clienţii echipaţi vor fi tot mai numeroşi, va creşte şi volumul cărţilor în formate digitale.

● Anul acesta, la Leipzig s-a acordat, pentru a doua oară, un premiu pentru self-publishing, pentru cărţile publicate în regia autorilor. Într-adevăr, de cînd Amazon s-a transformat din reţea de distribuţie în editură, tot mai mulţi autori încă nepublicaţi au apărut pe această platformă. (Sînt, bineînţeles, şi alte edituri mici care practică self-publishing, inclusiv pentru cărţi tipărite.) Pentru autorii refuzaţi de edituri, „autopublicarea“ e o soluţie simplă şi la îndemînă. După ce editurile consacrate ţi-au refuzat manuscrisul, după ce editurile mici, independente şi comerciale ţi-au cerut să suporţi cheltuielile cu tiparul, e reconfortant să descoperi oferta Amazon: publicare gratuită a cărţii în ediţie digitală şi procent din (eventualele) cîştiguri. În SUA, nenumăraţi autori au recurs la self-publishing prin Amazon, dar aşa-zisa editură nu a produs pînă acum nici o revelaţie literară. Unele cărţi s-au vîndut bine, altele – majoritatea – au rămas necunoscute şi necitite, într-un anonimat perfect. De parcă autorul genial al operei geniale nici nu şi-ar fi scos cartea din sertar (sau, mă rog, din laptop). Este editorul o garanţie a calităţii operei pe care o pune în circulaţie? Nu, sau nu neapărat. Chiar şi editurile consacrate publică o mare cantitate de maculatură. Este refuzul unui editor semnul că poate ar fi mai bine să te laşi de scris? Nu, sau nu neapărat: lipsa de inspiraţie sau de înţelegere a redactorilor a amînat adesea apariţia unor cărţi scrise cu dăruire şi cu talent. Dar, una peste alta, editorul e un mediator necesar între scriitor şi cititori, e un îndrumător, un coach, un prieten. A scurtcircuita această relaţie transformînd editura într-o simplă reţea de distribuţie e un mare pas înapoi pentru piaţa de carte. Ameninţarea pe care o reprezintă acest tip de producţie a cărţilor pe bandă rulantă o reprezintă inflaţia: o să ne trezim cu mii, sute de mii de cărţi lipsite de valoare.

● Andrew Wylie e un agent literar respectat şi de succes. Are sute de autori în portofoliu, unii dintre ei distinşi cu premii literare importante. Wylie e un adversar înverşunat al practicilor Amazon. Supărat, probabil, că un tîrg de carte atît de vechi şi de mare precum cel de la Leipzig cauţionează aceste practici (ba chiar mai şi premiază cărţi publicate de Amazon, oferindu-le, astfel, o formă de consacrare), a oferit un interviu fulminant ziarului Frankfurter Allgemeine. „Dacă sînteţi puşi să alegeţi între ciumă şi Amazon, alegeţi ciuma!“ Amazon, spune el, nu e interesat de carte. Conceptul lor editorial e o fundătură. Ar putea vinde orice, oricum. Dar „nici măcar soţia lui Bezos (preşedintele companiei) nu publică la Amazon“, spune Wylie. Librăriile, editurile şi autorii vor rezista doar dacă se opun cu toate mijloacele acestui mod de a face afaceri cu cărţi. Pînă una-alta, nu se ştie cum de rezistă Amazon. Compania fondată în urmă cu 20 de ani are cifre de afaceri cu multe zerouri în coadă. Dar n-a înregistrat încă niciodată profit.