"A" de la avangardă, actualitate, atelier
Teatrul Municipal Baia Mare şi Fundaţia "Liga pentru teatru" organizează la Baia Mare, în perioada 11-18 iunie, a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru "Atelier", manifestare teatrală neconvenţională cu caracter exploratoriu. Spectacolele acestei ediţii sînt invitate din Anglia, Franţa, Japonia, Elveţia, Bulgaria şi România. Programul festivalului mai cuprinde colocviul "Looking for Beckett", dedicat centenarului naşterii dramaturgului irlandez şi care va include o sesiune internaţională de comunicări, un workshop ("Samuel Beckett sau despre puterea secretă a cuvintelor") condus de regizorul Victor Ioan Frunză, secondat de compozitorul Cari Tibor, lansări de carte, spectacole de teatru, concerte; iar Teatrul de Nord din Satu Mare va organiza, în perioada 9-18 iunie, Săptămîna Festivalului "Atelier" la Satu Mare, eveniment ce va reprezenta proiectul-pilot al unui festival internaţional de teatru preconizat să se desfăşoare în luna iunie a anului viitor, cu participarea Teatrului Municipal Baia Mare, Teatrului de Nord din Satu Mare şi a unor importante teatre din Ungaria, Ucraina, Slovacia etc., în încercarea de constituire a unui pol magnetic al zonei de nord-vest, capabil să atragă, să susţină şi să promoveze cele mai noi tendinţe în dramaturgia, regia, scenografia, coregrafia şi arta actorului din această parte a Europei. Festivalul Internaţional de Teatru "Atelier" este proiectul meu fetiş. Istoria lui a început în anul 1992 cînd, împreună cu teatrologul Valentin Dumitrescu, puneam bazele unui festival, care îşi propunea să creeze un cadru propice pentru (re)afirmarea formelor noi de expresie teatrală, să stimuleze spiritul de avangardă, aflat în hibernare, în ultimele decenii, şi să reînnoade astfel o tradiţie pe care teatrul românesc o abandonase, silit de contextul politic nefavorabil de pînă în decembrie 1989. Dar, mai ales, îşi propunea să scoată din anonimat Teatrul "Andrei Mureşanu" din Sfîntu Gheorghe, rămas cu doar cinci actori în anul de graţie 1992, cînd subsemnatul devenea aici director, la numai 27 de ani. Astăzi, după 14 ani de la prima ediţie a "Atelier"-ului şi în primul rînd datorită acestuia, Teatrul "Andrei Mureşanu" este un loc despre care încă se mai vorbeşte şi se scrie, este invitat la importante festivaluri naţionale şi internaţionale şi a lansat un mare regizor al noului val (Radu Afrim). Nu în ultimul rînd, existenţa Festivalului "Atelier" la Sfîntu Gheorghe a adus din nou publicul la teatru şi a provocat emanciparea repertoriului Teatrului "Tamasi Aron" din acelaşi oraş şi a unui alt important regizor, Bocsárdi László. Scriam în urmă cu un an, aflat în exil la Sighişoara încă în căutarea unui port primitor, că acest festival a făcut mult bine creatorilor şi criticilor de teatru din România şi, mai cu seamă celor care au înţeles că, aşa cum l-am gîndit eu, "Atelier" înseamnă în primul rînd a căuta (citeşte: a risca) şi nu a găsi cu orice preţ (citeşte: a încremeni confortabil în noile şabloane), înseamnă a descoperi mutaţiile produse la nivelul textului de teatru, regiei, scenografiei, coregrafiei şi artei actorului din România, înseamnă a provoca apariţia unor formule noi (la noi) de expresie teatrală şi în teatrele de repertoriu şi, nu în ultimul rînd, înseamnă crearea unei trambuline pentru companiile independente şi tinerii artişti interesaţi de experienţele novatoare. Sigur, ar fi fost mult mai safe ca, de-a lungul celor treisprezece ediţii de pînă acum, să fi invitat doar spectacole din străinătate, mult mai aplicate pe ideea "Atelier"-ului, astfel ca festivalul "să-mi iasă", iar critica de teatru să-mi acorde mîngîierea de rigoare. Am preferat să risc cu ai noştri, am vrut să caut cenuşăresele teatrului românesc şi să le îndes în picior pantoful de forma literei A. "A" de la avangardă, de la actualitate, de la atelier. Ştiu că nu mi-a ieşit întotdeauna, dar fiind altruist m-am bucurat chiar şi atunci. Am ştiut că undeva, într-un teatru uitat din provincie, se trezise, odată cu participarea la "Atelier", interesul pentru experiment şi căutare. Şi asta nu e puţin lucru. Desigur, pentru cei cărora le mai pasă de ceea ce se-ntîmplă în afara Capitalei. Iată-mă acum cu Festivalul "Atelier" - sper că pentru o bună bucată de vreme - la Baia Mare, oraşul studenţiei mele. Am revenit aici după douăzeci de ani, ca un muschetar bătrîn, dar încă dornic de noi provocări şi dueluri cu inerţia şi complexele provinciale, la invitaţia noii conducerii a Teatrului Municipal de aici, dar şi pentru a mulţumi oraşului şi universităţii care, în urmă cu două decenii, m-a trimis prin repartiţie guvernamentală la Sfîntu Gheorghe, locul de unde a început aventura mea în lumea fascinantă a teatrului. Mulţumiri speciale pentru sfaturile lor "părinteşti" se cuvin şi organelor de securitate din Baia Mare care, în anul de graţie 1984, după ce m-au anchetat vîrtos în sediul de pe strada Scînteii (o, tempora!), pentru că răspîndisem celebrele poezii ale Anei Blandiana şi ascultam posturi duşmănoase, mi-au recomandat "să-mi văd de treabă". Ceea ce, după cum se vede, am şi făcut.