Toamnă tîrzie cu iz de infracţiune
Dacă primăvara anului curent era dominată de nemulţumirile legate de reforma justiţiei şi de lupta împotriva corupţiei în România, toamna e impregnată de izul riscului corecţiilor financiare pentru fondurile europene alocate agriculturii. Totul se desfăşoară pe fondul ploii torenţiale cu acţiuni în justiţie şi atenţionări ale statelor membre. Întîrzieri şi greşeli greu de acceptat pot transforma aderarea la UE şi şansele noastre de dezvoltare într-o frustrare. Independenţa justiţiei şi responsabilitatea politică (nici unul din dosarele penale intentate unor demnitari de rang înalt nu a fost finalizat prin pronunţarea sentinţei), respectarea condiţiilor concurenţiale europene prin eliminarea taxei de primă înmatriculare, realizarea de privatizări în condiţii de transparenţă (cazurile Ford, Roman/ Mittal sau Petrom), respectarea regimului achiziţiilor publice, gestionarea problemelor agriculturii şi a celor legate de accesarea fondurilor europene (cazul APIA) ar trebui să constituie priorităţile Guvernului actual pe termen foarte scurt pentru a împiedica activarea procedurilor de infracţiune. Ce sînt procedurile de infracţiune? Comisia Europeană a intervenit în a doua jumătate a anului 2007, înaintînd peste 1000 de acţiuni în justiţie sau atenţionări cu privire la nerespectarea unor obligaţii legate de funcţionarea pieţei interne unice. Pentru prima dată, atitudinea sa în faţa statelor membre are o asemenea anvergură. Procedura de infracţiune (infringement proceedings) este acţiunea Comisiei Europene (CE) contra unui stat membru care nu şi-a îndeplinit una dintre obligaţiile ce-i revin în virtutea Tratatului de bază sau a legislaţiei comunitare secundare. Această procedură este angajată de CE din proprie iniţiativă sau la cererea unui alt stat membru. Procedura ca atare poate să conducă la o hotărîre a Curţii Europene de Justiţie (CEJ), care să statueze că statul membru în cauză a comis, într-adevăr, o infracţiune. În caz de neexecutare a acestei hotărîri, CEJ poate să-i impună statului respectiv plata unei sume forfetare/a unei penalităţi, în cadrul unei proceduri separate. Cert este că statele membre preferă, nu de puţine ori, nesupunerea la regulile concurenţei libere şi plata acestor penalităţi. Tabloul eterogen al infracţiunilor. Caracterul masiv al declanşării procedurilor de infracţiune s-a orientat cu precădere spre monopolurile din energie şi asigurarea liberei concurenţe. Puterea de decizie s-a făcut simţită şi în aplicarea directivelor 48 şi 49 privind licenţierea şi funcţionarea instituţiilor de credit, dar nu numai. Iată, de pildă, cîteva din acţiunile recente ale CE: Împotriva obstacolelor în calea liberei circulaţii a serviciilor puse de Austria - impune doctorilor cu domiciliul într-o anumită regiune austriacă deschiderea unui cont bancar la o anumită bancă - şi Portugalia - limitează dreptul întreprinzătorilor din sectorul construcţiilor de a se stabili în Portugalia şi impune anumite limitări dreptului de rambursare a serviciilor medicale. Alte şapte state - Germania, Franţa, Austria, Grecia, Luxemburg, Belgia şi Portugalia - au urmat un traseu similar pentru discriminarea notarilor de altă naţionalitate, respectiv menţinerea în legislaţia naţională a obligativităţii cetăţeniei pentru exersarea profesiunii de notar. Anglia, Luxemburg, Grecia şi Malta sînt deferite CEJ pentru neimplementarea Directivei 38/2004 care stipulează dreptul cetăţenilor UE şi al familiilor lor de a se stabili liber în interiorul UE. Comisia Europeană şi-a dovedit intransigenţa şi în ceea ce priveşte respectarea regulilor concurenţei. Pe această bază ea a interzis fuziunea dintre operatorii aviatici irlandezi RyanAir şi Aer Lingus, doi operatori care în prezent se concurează puternic. Respingerea fuziunii este un caz de excepţie, care se înscrie în proporţia de 10 refuzuri la aproximativ 3000 de cereri. După investigaţiile necesare, Comisia Europeană a apreciat că fuziunea ar priva consumatorul de beneficiile concurenţei prezente şi ar crea un monopol pe 35 de rute operate în prezent de cele două companii. Pe de altă parte, operatorul aerian low-cost RyanAir ameninţă că va intenta acţiune în justiţie împotriva autorităţilor Uniunii Europene, dacă nu vor rezolva plîngerile depuse în ultimii doi ani contra companiilor Lufthansa, Air France, Alitalia şi Olympic Airlines of Greece. Operatorul aerian privat acuză Direcţia Generală de Concurenţă că aplică un dublu standard, în funcţie de importanţa statelor membre sau a companiilor vizate. Aşa se explică că guvernelor din Franţa, Italia, Germania şi Grecia li s-a permis să-şi protejeze liniile aeriene naţionale prin diferite operaţiuni, precum subvenţii mascate şi ştergerea de datorii. Avize motivate şi scrisori de atenţionare. Acum două luni, CE s-a îndreptat împotriva a 24 de state membre (excepţie fac Anglia, Irlanda şi România) sub forma aşa-numitelor avize motivate prin care le aminteşte că pînă la 1 noiembrie 2007 trebuie transpuse în practică directivele privind pieţele de instrumente financiare. Efectul modificării acestui regim ţine de posibilitatea folosirii autorizaţiei obţinute într-un stat membru, pentru ca societăţile de investiţii să presteze servicii financiare în oricare alt stat. Comentariul reprezentantului Camerei de Comerţ şi Industrie a României la Bruxelles, Maria Şerban, din 5 iulie 2007, suna astfel: "În Ťploaia» de atenţionări şi acţionări în justiţie (...), România se regăseşte cu doar două menţiuni: acţiunea Ťde aur» a statului român în compania Petrom şi dezacordul CE privind taxa de înmatriculare auto". Doar că ploaia s-a înteţit în ultima lună, iar numărul atenţionărilor României a crescut rapid la 13, iar lista nu se opreşte aici. Opt ţări membre ale UE (Grecia, Italia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia şi Marea Britanie) au fost avertizate deoarece nu au introdus în legislaţia internă directiva privind respectarea timpului de lucru şi de odihnă în transportul rutier. Alături de alte 21 de state membre ale UE (excepţii sînt doar Bulgaria, Finlanda, Olanda, Lituania şi Slovenia), a fost iniţiată şi procedura de sancţionare a României din cauza neimplementării în legislaţiile naţionale a normelor UE de pregătire profesională, modificate după 1 ianuarie 2007. Pînă la operaţionalizarea acestei directive, specialiştii români şi bulgari vor fi supuşi unor proceduri birocratice greoaie, dacă vor dori să profeseze pe teritoriul UE.