Citind în stele şi în cărţi

Se spune că nimeni nu este profet în ţara lui; se mai spune că vocea profetului sună în pustiu şi că, oricum, în cele din urmă, totul nu ar fi decît deşertăciune - omnia vanitas. Nu cu prea mulţi ani în urmă, după prăbuşirea Cortinei de Fier, Francis Fukuyama prevestea sfîrşitul istoriei. Ce a urmat se ştie. Actualmente ne aflăm în plin război împotriva terorismului - un conflict "global" care promite să dureze mult mai mult decît i-ar fi plăcut să creadă şi preşedintelui Bush. Şi totuşi, cu toţii vrem să ştim ce ne rezervă viitorul - în cazul dat, anul 2006. Una dintre cele mai sigure reţete pentru a nu da greş, la care îndeobşte recurg cititorii în stele, este de a prevesti cît mai multe întîmplări, vrute şi nevrute. La sigur merg mai ales cei care prevestesc catastrofe naturale în viitor. Anul 2005 nu a dus lipsă de ele, bătînd recorduri în materie. Şi chiar dacă sfîrşitul lumii, din vreme anunţat de Nostradamus, nu s-a produs şi poate nu se va produce nici în 2006, în cele din urmă el tot va avea loc, dîndu-i în final cîştig de cauză patronului tuturor prezicătorilor. În breasla ghicitorilor în stele, şi-a făcut loc un nou şi adevărat profesionist, Jared Diamond, deţinător al premiului Pullitzer. Într-o înscenare narativă cu suspans - de peste 700 de pagini - omul de ştiinţă american povesteşte de ce unele societăţi supravieţuiesc şi altele dispar. Cartea se intitulează Collaps şi concluzia ei amară ar fi următoarea: în cele din urmă vor supravieţui tuturor cataclismelor popoarele aborigene. Membrii lor au descoperit securea abia cu puţină vreme în urmă şi vor putea trăi foarte bine şi fără "frigidere" - afirma Jared Diamond într-un recent interviu. Slabă consolare pentru supertehnologizatele civilizaţii occidentale... Dar pentru a nu ajunge atît de departe - ne recomandă autorul acestui proaspăt best-seller - trebuie să ţinem cont de cîteva criterii, între care ajutorul şi solidaritatea cu ţările sărace ale lumii. Pe de altă parte, spre deosebire de civilizaţia vikingilor sau a mayaşilor - crede Jared Diamond - civilizaţia contemporană este intens mediatizată şi bine informată, întărindu-le celor tineri şi celor vîrstnici conştiinţa că ne aflăm cu toţii în aceeaşi barcă. Cel mai sigur sistem de navigaţie în prospectarea viitorului imediat rămîne calendarul evenimentelor dinainte programate. Se ştie ce alegeri au loc, unde şi cînd, în America şi în Europa, în Asia, Africa şi aiurea... se spune că ar exista o nevoie globală de "feţe noi" în politică, dar şi în viaţa de zi cu zi. În Germania, oricum noul Guvern este un amestec în care pragmaticii şi rutinaţii se află într-un echilibru ce pare a întruni, şi în viitor, asentimentul populaţiei. Într-un recent interviu publicat în Die Welt , fostul ministru american de Externe Henry Kissinger, între răspunsurile (unele dintre ele foarte discutabile) pe care le dădea unor întrebări grave, aprecia ca fiind de bun augur pasiunea cu care Angela Merkel cultivă adecvarea la obiect şi, pronunţîndu-se asupra evoluţiei viitoare a omenirii, considera că prefacerile sînt de o complexitate lipsită de precedent în istorie şi că imprevizibilul nu poate fi estimat în baza unor categorii precum optimismul sau pesimismul. În schimb, în ultima sa carte, Henry Kissinger făcea o recomandare aproape eretică politicienilor - aceea de a cunoaşte istoria şi filozofia - mărturisind că Spinoza, Kant şi Spengler l-au marcat cel puţin pe el definitiv. Aşa încît indirect, acest veteran al politicii internaţionale dădea cîştig de cauză celor care mai cred că, dacă ar citi mai multe cărţi bune, prea puternicii zilei ar promova şi o politică mai înţeleaptă. Le-ar putea fi recomandate călduros dialogurile lui Peter Sloterdijk cu Hans Jurgen Heinrichs, un tur de orizont al marilor teme ale prezentului, sub titlul Die Sonne und der Tod (Soarele şi moartea). De asemenea, cartea lui Giorgio Agamben, intitulată Die Sprache und der Tod (Limba şi moartea) - un semniar despre negativitate. O operaţiune defensivă în favoarea viitorului promite Matthias Horx, directorul Institutului de futurologie de la Frankfurt pe Main şi Viena, într-un volum publicat la finele anului 2005. Optimist incurabil, adversar al viziunilor de groază asupra viitorului, terapeut al anxietăţilor specific germane, alimentate şi de deteriorarea accentuată în ultima vreme a nivelului general de trai, Matthias Horx face parte din categoria celor care cred că uneori tot răul poate fi spre bine... Independent de imperativele politicii şi de previziunile futurologilor, anul 2006 se anunţă interesant în materie de beletristică, memorialistică, biografii. Boom-ul publicitar şi campaniile comerciale vor parazita în continuare marile aniversări. Intrarea în zodia Mozart a fost deja anticipată masiv de o puzderie de publicaţii, dintre care unele au în comun cu genialul compozitor tot atîtea elemente cîte au celebrele sfere de ciocolată umplute cu marţipan, cunoscute sub numele de Mozart Kugeln. Totuşi cîteva cărţi merită să fie citite: o biografie semnată de Martin Geck, apărută la Rowohlt Verlag, o lucrare în care biografia se împleteşte cu exegeza muzicală a operei marelui Wolfgang Amadeus, carte semnată de Ulrich Konrad şi, în sfîrşit, un ghid Mozart realizat de Silke Leopold. Cititorii sînt în acest an în aşteptarea lui Godot şi a părintelui său, Samuel Beckett: editura Suhrkamp le pune la dispoziţie ediţia în facsimil a celebrei piese. Independent de aniversări de astă dată, Editura Suhrkamp le rezervă cititorilor o reîntîlnire cu Emil Cioran mijlocită de cartea lui Patrice Bollon, Cioran ereticul, tradusă în sfîrşit şi în germană. Paul Celan, tradus de Giuseppe Ungaretti, într-o ediţie bilingvă cu facsimile, apare la Editura Insel, care le propune cititorilor o călătorie literară, prin intermediul unor antologii de texte semnate de autori celebri, prin ţări, ţinuturi şi metropole europene. Şi, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum: în anul 2006 capitala culturală a Europei este oraşul grec Patras din Peloponez, poartă a Eladei spre Occident. Peste 100 de manifestări culturale sînt incluse în program. Între timp, Sibiul se pregăteşte intens, împreună cu oraşul Luxemburg, pentru a prelua ştafeta, în 2007. Deşi aparent dinainte programat - viitorul este plin de surprize. Nu ne rămîne de sperat şi de dorit decît ca ele să fie mai plăcute decît cele ce ni le-a rezervat anul 2005...