Ce globalizare va supravieţui?

Economia mondială va descreşte în acest an pentru prima oară din 1945, iar unii economişti sînt îngrijoraţi că actuala criză economică ar putea însemna sfîrşitul globalizării. Vremurile economice dificile sînt corelate cu protecţionismul, cîtă vreme într-o asemenea situaţie fiecare ţară o învinovăţeşte pe cealaltă şi îşi protejează locurile de muncă de acasă. În anii ’30, această strategie, de tip "sărăceşte-ţi vecinul", a înrăutăţit situaţia. Dacă liderii politici nu rezistă acestei tentaţii, trecutul ar putea să se repete. Totuşi, în mod paradoxal, o asemenea perspectivă sumbră nu ar însemna sfîrşitul globalizării, definită ca dezvoltare a reţelelor de interdependenţă internaţionale. Globalizarea are mai multe dimensiuni şi, cu toate că economiştii consideră adesea că aceasta şi economia mondială ar fi unul şi acelaşi lucru, alte forme de globalizare îşi fac simţite şi ele efectele " nu toate benigne " asupra vieţii noastre cotidiene. Cea mai veche formă este cea a epidemiilor şi a mediului înconjurător. Prima epidemie de variolă a fost înregistrată în Egipt " în 1350 î. Chr. A ajuns în China în anul 49 d. Chr., în Europa în anul 700, pe continentul american " în 1520 şi în Australia " în 1789. Ciuma bubonică sau "moartea neagră" a început să se manifeste în Asia, iar răspîndirea ei a ucis aproape o treime din populaţia Europei în secolul al XIV-lea. Europenii au dus cu ei boli în America în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, care au distrus pînă la 95% din populaţia băştinaşă. În 1918, o epidemie de gripă, provocată de un virus manifestat iniţial la păsări, a ucis în jur de 40 de milioane de oameni în toată lumea, mai mulţi decît în războiul mondial care se încheia în acel an. Unii oameni de ştiinţă contemporani avertizează asupra posibilei repetări a unei epidemii de gripă aviară similare. Începînd cu 1973, au apărut 30 de boli infecţioase necunoscute anterior, iar alte maladii cunoscute s-au răspîndit pe noi arii geografice în alte forme, rezistente la medicamente. De cînd a fost identificat virusul HIV/SIDA, acum peste 20 de ani, acesta a ucis 20 de milioane de oameni şi a infestat alţi 40 de milioane. Unii experţi consideră că acest număr se va dubla pînă în 2010. Răspîndirea unor specii de plante şi animale pe arii geografice noi a dus la extincţia unor specii locale, ceea ce ar putea avea drept consecinţă pagube economice de miliarde de dolari anual. Schimbarea climatică globală va afecta viaţa oamenilor de pretutindeni. Mii de savanţi din mai mult de 100 de ţări au raportat recent că există dovezi noi şi puternice, conform cărora încălzirea observată în ultimii 50 de ani poate fi atribuită activităţii umane, iar temperatura medie globală în secolul XXI se preconizează să crească cu 2,5-10 grade Fahrenheit. Rezultatul ar putea să fie variaţii climatice severe, cu prea multă apă în unele regiuni şi cu prea puţină în altele. Printre efecte, s-ar putea număra şi furtunile mai puternice, uraganele, inundaţiile şi căderile de teren. Temperaturile în creştere au dus la lungirea anotimpului călduros în multe regiuni, iar gheţarii se topesc. Rata de creştere a nivelului mării în ultimul secol a fost de zece ori mai rapidă decît media din ultimele trei milenii. Apoi, există o globalizare militară, care constă în reţele de interdependenţă prin care se manifestă forţa sau ameninţarea cu forţa. Un exemplu ar fi războaiele mondiale ale secolului XX. Prima epocă a globalizării economice şi-a atins vîrful în 1914 şi a fost întreruptă de războaiele mondiale. Astfel, integrarea economică nu a atins nivelul din 1914 decît jumătate de secol mai tîrziu, dar globalizarea militară a crescut constant, în timp ce aceea economică a încetinit. În timpul Războiului Rece, rivalitatea strategică globală dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică a fost acută şi binecunoscută. Nu numai că a împărţit lumea în două alianţe, dar fiecare dintre părţi putea să folosească arme nucleare care ar fi dus la distrugerea celeilalte tabere, într-o jumătate de oră. Acest război s-a distins nu numai prin faptul că era cu totul nou, dar şi prin dimensiunea şi viteza fără precedent ale potenţialului conflict. Astăzi, Al-Qaeda şi alte organizaţii similare transnaţionale au format reţele operative globale, schimbînd abordările tradiţionale ale apărării naţionale cu ceea ce a fost numit "războiul asimetric". Apoi, există o globalizare socială care constă în răspîndirea oamenilor, culturilor, imaginilor şi ideilor. Migraţia este un exemplu concret. În secolul al XIX-lea, în jur de 80 de milioane de oameni au traversat oceanele spre noi pămînturi. La începutul secolului XXI, 32 de milioane de rezidenţi din SUA (11,5% din populaţie) sînt născuţi în străinătate. În plus, circa 30 de milioane de vizitatori (studenţi, oameni de afaceri, turişti) intră în ţară în fiecare an. Circulaţia ideilor reprezintă un aspect la fel de important al globalizării. Tehnologia face mobilitatea fizică mai uşoară, dar reacţiile politice locale împotriva imigraţiei s-au amplificat chiar înainte de criza economică de astăzi. Pericolul este ca măsurile protecţioniste închistate, reacţie la criza economică, să oprească acea globalizare care a răspîndit dezvoltare economică şi a scos din sărăcie sute de milioane de oameni în ultima jumătate de secol. Dar această formă de protecţionism nu va stăvili celelalte tipuri de globalizare. Tehnologia modernă înseamnă şi faptul că agenţii patogeni se pot răspîndi mai uşor decît în trecut. Călătoriile mai lesnicioase plus vremurile economice grele pot duce la o rată accelerată a imigraţiei, pînă în punctul în care fricţiunile sociale să covîrşească beneficiile economice. În mod similar, vremurile economice dificile pot înrăutăţi relaţiile dintre guverne, la fel cum conflictele locale pot duce la o escaladare a violenţei. În acelaşi timp, teroriştii internaţionali vor continua să beneficieze de pe urma tehnologiei informaţionale moderne, cum ar fi Internetul. Şi, în vreme ce depresiunea economică ar putea să micşoreze într-o anumită măsură cantitatea de gaz de seră din atmosferă, va încetini în acelaşi timp genul de programe costisitoare care pot diminua efectul nociv al acestuia asupra mediului. Aşadar, dacă guvernele nu cooperează pentru a-şi stimula propriile economii şi a rezista tentaţiei protecţioniste, lumea ar putea descoperi că actuala criză economică nu înseamnă sfîrşitul globalizării, ci doar al aspectelor ei pozitive, lăsîndu-ne să trăim în cea mai rea dintre lumile posibile. Joseph S. Nye, profesor la Harvard, a fost recent desemnat unul dintre cei mai influenţi intelectuali ai ultimilor 20 de ani, de către experţi în relaţii internaţionale. Copyright: Project Syndicate, 2009 www.project-syndicate.org traducere de Mădălina ŞCHIOPU