Șahul și orașul

Întotdeauna mi-au plăcut bancurile despre Radio Erevan, pentru inventivitatea și calmul cu care albul devenea negru și negrul alb. Așa că o să încerc și eu unul, post-factum: „Radio Erevan este întrebat dacă e adevărat că Boris Becker a jucat anul trecut, în noiembrie, finala turneului de tenis de Grand Slam de la București și a și cîștigat în fața lui Roger Federer, locul trei mondial. Radio Erevan răspunde: da, este adevărat, doar că nu era turneu de tenis de Grand Slam, ci de șah, Grand Chess Tour, și nu era finala, ci meciul de deschidere, și nu a cîștigat, ci a pierdut, și nu împotriva lui Federer, ci a lui Fabiano Caruana, locul doi mondial”. Faptul că Becker, campion de tenis, a pierdut în fața lui Caruana, campion de șah, nu reprezintă o surpriză și cred că nimeni din sala imensă echipată cu monitoare, care a urmărit partida, nu ar fi pariat pe Becker. O victorie împotriva campionului de șah ar fi fost ca o victorie a lui Caruana la tenis, împotriva lui Boris Becker, acum 25 de ani. Altceva a constituit surpriza marelui turneu de șah rapid, organizat de Fundația Superbet, sub înaltul patronaj al Federației Române de Șah: faptul că, în premieră, un turneu de șah de un astfel de nivel (echivalentul unui turneu de Mare Șlem la tenis) a avut loc la București, și nu oricum, ci cu larga participare a unui public amator de șah, de toate vîrstele. Adică orașul nu doar a găzduit turneul, ci a și participat la el. Meciul de deschidere, dintre un mare maestru la șah și un amator, a dat tonul unor serii de partide în care mari maeștri au jucat șah rapid cu profesioniști din alte domenii decît șahul, în formate dintre cele mai diverse.

Cele mai tensionate partide au avut însă loc între marii maeștri și copii, fiind vorba de partide simultane, în care atît maestrul, cît și fiecare copil aveau la dispoziție cîte două minute, doar că maestrul juca împotriva a nu mai puțin de șase mici oponenți. Le Quang Liem, campionul în exercițiu al Asiei, a început simultanul în forță, dar cei șase copii români cunoșteau atît bazele jocului de șah, cît și ideea fundamentală că „tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul”, dar și ceasul, „mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este”. Prin urmare, deși nu puteau să vadă cum procedează ceilalți, cumva copiii au început să acționeze la unison, evitînd capcana maestrului de a riposta imediat cu mutare, ceea ce ar fi condus la un final rapid și previzibil. Astfel că, atunci cînd ceasul maestrului a sunat a pagubă în fața unei fetițe care se apărase magistral, toți copiii din linie au simțit că victoria le aparține. În ochii lor se putea citi faptul că luaseră parte la un eveniment care putea să le schimbe viețile, căci inteligența, munca și dăruirea, priceperea și iscusința tocmai le fuseseră răsplătite, contrazicînd modelul de reușită autohton, în care aspectul, pilele, impostura și tupeul netezesc drumurile și aștern la picioare cariere sclipitoare.

Pogorînd din sferele înalte ale unor serii de coduri care înseamnă victorie sau înfrîngere, șahul jucat la București, în cadrul Grand Chess Tour, a însemnat confirmarea nivelului șahului românesc și a revigorat principiul educațional potrivit căruia talentul și inteligența, dublate de pasiune și dăruire, sînt fundamentale pentru a izbuti în viață și a te face cunoscut și popular prin reușite. Exemplul dat de maeștrii care au jucat cu copiii, le-au dat autografe pe table de șah puse la dispoziție de organizatori și s-au fotografiat cu ei, insuflîndu-le curaj, arată că inteligența face casă bună cu omenia și generozitatea.

Dacă acești copii, care l-au învins pe marele și munificentul maestru, vor rămîne acasă și se vor gîndi la oraș, anticipînd pericolele, sesizînd oportunitățile, acționînd cu corectitudine și depășind obstacolele cu inteligență, atunci Bucureștiul va avea un viitor. Depinde de noi să le întărim, pe parcursul maturizării lor, încrederea că valorile sportului minții sînt și valorile noastre și că, dacă vor acționa prin prisma lor, ei vor avea succes. În definitiv, de ei are nevoie orașul, de ei avem noi nevoie. Fundația Superbet a înțeles acest lucru. Profesorii de șah din toată țara au înțeles și ei. Mii de dascăli din grădinițe, școli, licee și facultăți se străduiesc să transfere copiilor modelul bazat pe educație, cinste și generozitate față de comunitate. Mai rămîne doar ca fiecare dintre noi să facem la fel, așa încît, dacă Radio Erevan va fi întrebat, peste douăzeci ani, dacă este adevărat că la București se organizează Grand Chess Tour, atunci Radio Erevan va răspunde că „da, este adevărat, doar că, în paralel, se organizează și un Turneu de Mare Șlem la tenis și vă rugăm frumos să nu mai veniți cu întrebări despre București pentru că sîntem invidioși!”.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.