Farmece

În basme și în tradiția populară, farmecele sînt legate de vrăjitoare și de magia provocată de om. Dar farmecele se nasc cîteodată doar umblînd pe o cărare. Una lungă de 1.400 de kilometri. 

Via Transilvanica este drumul care unește și care te transformă. De la Putna la Drobeta-Turnu Severin. Trece prin șapte ținuturi istorice, fiecare adăugînd farmecul și farmecele sale. Terra Dacica, Terra Romana, Terra Banatica, Terra Siculorum, Terra Saxonum și Bucovina. După ce te atrag în ele, ținuturile te vrăjesc definitiv. 

Am căutat printre oamenii conștienți de farmecul locurilor în care trăiesc pe cei care și-au făcut o misiune din a le proteja și a le face cunoscute călătorului dornic să descopere România autentică. I-am întrebat care este farmecul ținutului din care sînt, iar cu fiecare răspuns se adună noi motive pentru a porni la drum. Cale bună!

Terra Dacica

O călătorie pe aceste meleaguri este o călătorie în timp. Și nu oricum, ci cu grijă față de pămîntul pe care pășiți. Terra Dacica se mîndrește cu valori extraordinare ale naturii sau create de om, atît de speciale încît au fost recunoscute de UNESCO drept Geoparc Internațional UNESCO (2015) sau incluse în Lista patrimoniului mondial – cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999). 

Trecînd bariera timpului, veți descoperi lumi dispărute acum 70 de milioane de ani și veți sta față în față cu dinozauri în mărime naturală, unici în lume. Venind în vremuri mai recente, vă veți bucura de peisaje montane, lacuri și plante carnivore, toate rămase din era glaciară, de acum 10.000 de ani, iar apoi veți vedea atît urmele din antichitate lăsate de daci și romani, la Sarmizegetusa Regia și Sarmizegetusa Ulpia Traiana, cît și primele lăcașuri ale creștinismului – Biserica Densuș sau cetăți și castele medievale.

Însă adevăratul farmec al Terrei Dacica îl dau, cu siguranță, oamenii. Ei sînt cei care însuflețesc aceste locuri minunate, cei care au obligația de a face, cu respect față de înaintași și cu atenție față de ceea ce lasă moștenire copiilor. În zilele noastre, oamenii aceștia extraordinari, pe care îi veți descoperi la fiecare pas, continuă să scrie povestea locurilor lor. Iar unele dintre povești reușesc să treacă testul timpului, așa cum se va întîmpla, cu siguranță, și cu Via Transilvanica.

(Anca Rusu – Asociația de Turism Retezat, manager Destinația Ecoturistică Țara Hațegului – Retezat, coordonator județean Hunedoara pentru Via Transilvanica)

Terra Saxonum

În urmă cu niște ani, la o conferință pe tema „comunității“ în Biserica Fortificată din Saschiz, domnul Theodor Paleologu a adus în discuție două feluri de patrimoniu: „patrimoniul zidit” – foarte  cunoscut atunci cînd vorbim despre satele săsești din Transilvania – și „patrimoniul ziditor” – oameni din comunități, care pun umărul activ la reconstrucția atît a monumentelor, cît și a vieții culturale și la păstrarea biodiversității, zona noastră fiind inclusă în rețeaua Natura 2000. 

Nu în ultimul rînd, vorbim despre acei oameni cu spirit antreprenorial, care ajută satele să se ridice din punct de vedere economic. 

Farmecul nevăzut și mai puțin știut al zonei noastre stă în oamenii locului. Nu mică le este mirarea drumeților cînd dau peste comunități rurale vii și vibrante în care au loc sărbători dedicate gastronomiei locale, concursuri de biciclete pe trasee special amenajate, producători locali, centre de închiriat biciclete, mici ateliere de meșteșuguri și artizanat, Puncte de Gastronomie Locală. Lista poate continua la nesfîrșit.  Poate că ceea ce nu se vede și nu se știe este că în Terra Saxonum oamenii păstrează respectul pentru valori locale și sfințesc locul prin spiritul de întrajutorare specific vecinătăților.

(Anca Dalmasso – echipa de suport Terra Saxonum, administrator Casa de pe Deal-Saschiz)

Bucovina

Județul Suceava, nordul Moldovei, Bucovina. Toate aceste denumiri evocă, pentru cei mai mulți, ținutul mănăstirilor și al bisericilor pictate, al dealurilor împădurite și al mîncărurilor țărănești. Dar există un teritoriu aproape ocolit de toți turiștii, cocoțat în nordul județului, la granița cu Ucraina, un peisaj de munte modelat (timp de) sute de ani de către misterioșii huțuli. Această moștenire este tezaurul cel mai puțin cunoscut din Bucovina, în ciuda succesului Mocăniței de la Moldovița sau al meștesugului ouălor încondeiate. Lumea huțulilor este, în primul rînd, lumea muntelui, a pastoralismului, a lemnului, a tradițiilor colorate.

De la Brodina la Izvorele Sucevei, de la Ciumîrna la Lupcina, printre cătune cu nume intrigante, Dubiușca, Cununschi, Ehreste sau Zalomestra, veți descoperi gospodării la altitudini de pînă la 1.100 m, cu animale care pasc pe superbele pășuni înflorite, cu oameni muncitori și primitori, păzitori ai acestei lumi în mare pericol de dispariție, dar care, prin prisma ecoturismului, ar putea găsi un nou început.

(Pascal Garnier, fondator Tara-Autentica.com)

Terra Siculorum

În timpul pandemiei, mulți români au descoperit această zonă a țării, unde majoritatea locuitorilor vorbesc o altă limbă și cultura este una aparte. Mulți au considerat această lume ca fiind străinătatea de acasă.

Că au auzit de Lacul Ursu din Sovata, de Lacul Roșu, de Lacul Sfînta Ana, de  Muntele Harghita – cel sfînt al secuilor, de Salina Praid, de Biserica fortificată din Dîrjiu, de Mănăstirea din Șumuleu, de curiile și băile din Covasna, de scriitorul Tamási Áron sau de cel mai mare secui – Orbán Balázs, de parcul Mini Transilvania din Odorheiu Secuiesc…  dar acum (sau cel puțin în acea perioadă) parcă au încetinit și au acordat mai mult timp și mai multă atenție acestora.

Peisaje extraordinare și construcții faimoase sînt și în alte regiuni din lume, dar pentru a simți și a înțelege farmecul Terrei Siculorum trebuie această încetinire și, mai mult, trebuie să încerci să străbați pe jos, călare sau cu bicicleta. Numai așa poți să simți, să înțelegi oamenii de aici și, dacă ai cunoscut-o, deja veți deveni prieteni. Trebuie să mănînci și să vorbești cu ei, să bei o pălincă, ceea ce automat va însemna și apropiere. Vei înțelege oamenii, familiile lor, cu bucuriile, cu necazurile și cu istoria pe care o au (chiar dacă există mici piedici în exprimare), dar și că cei care încearcă să creeze conflicte (total inutile) n-au prea coborît din mașini la acești oameni. 

De aceea este binevenită (și) Via Transilvanica, ce leagă regiunile și oamenii, dîndu-i jos din mașini și forțîndu-i puțin să strîngă mîna celui cu care se întîlnesc, acordînd timp pentru povestiri și pentru a simți locurile împreună cu localnicii. Trebuie să credem că, în aceste locuri iubite de Dumnezeu, nu ne-am născut nici unul întîmplător, cu toții avem o misiune.

Trebuie gustat din viața acestor sate și oameni, care, de peste 800 de ani, păstrează identitatea și cultura proprii, păstrînd vii tradițiile, cum ar fi, de exemplu, unicitatea din Dîrjiu, unde oamenii satului încă depozitează șunca și slănina în bastioanele din biserica-cetate cu fresce de peste 600 de ani extraordinar de frumoase, unde chiar satul conviețuiește împreună cu istoria.

(Árpád Orbán, director dezvoltare – Fundația Civitas,  voluntar – Helyenvaló, administrator – Parohia Unitariană din Dîrjiu, Harghita)

Terra Banatica

Natura spectaculoasă care ne înconjoară pe tot traseul din Banat al Via Transilvanica ne face să mulțumim că există și că existăm ca să ne bucurăm cît mai mulți de frumusețea oferită. 

Peisajele sînt unice, iar locurile unde natura se îmbină cu cele mai importante situri de patrimoniu industrial din România te lasă fără cuvinte. Cum au reușit oare localnicii, în urmă cu peste o sută cincizeci de ani, să construiască calea ferată Oravița-Anina prin munți, ori cum au reușit să transforme minereuri în oțel, construind furnale, instalații industriale complexe sau rețele de canale din vîrf de munte pînă în oraș ca să aducă apa și lemnul în siguranță? Spune multe despre oamenii acestor locuri, dar și mai multe informații poți obține vorbind direct cu ei, români sau cehi din Valea Almăjului, carașoveni din Depresiunea Carașovei, germani de la Reșița sau Gărîna. Mințile ascuțite ale acestor oameni au creat morile de apă ce funcționează neîntrerupt de sute de ani la Rudăria, Prigor sau Carașova, ori au creat pentru prima dată în sud-estul Europei primele locomotive cu abur menite să ușureze munca omului și să ajute la micșorarea distanțelor între localități.

(Dorinel Hotnogu, director cultural la Primăria Reșița)

Farmecul Terra Banatica este chiar sălbăticia locurilor. Sălbăticia înseamnă armonie şi echilibru. Sălbăticia este prezentă acolo unde putem vorbi despre lacuri naturale, izvoare, peşti, păduri, diversitate de animale și plante, aer curat sau fructe de pădure. Sălbăticia este locul în care animalele sălbatice trăiesc, îşi găsesc hrană, se reproduc şi îşi cresc puii. 

Dacă de multe ori cuvîntul sălbăticie duce cu gîndul la ceva neprietenos, periculos şi fără reguli, este din cauză că sălbăticia este ceva „neomenesc”, unde activitatea noastră nu a schimbat semnificativ procesele naturale, normale. Deşi omul nu a intervenit în zonele de sălbăticie, sau poate tocmai datorită acestui lucru, natura îşi urmează propriile reguli de armonie şi echilibru. Sălbăticia este certitudinea că viaţa pe Pămînt continuă în forma ei naturală. 

Puține astfel de zone au mai rămas în Europa și de aceea valoarea lor este cu fiecare zi mai mare. Aici peisajul e încă acela ca al începutului de lume. În plus, gestionate înţelept, aceste zone ne pot oferi şi beneficii sociale și economice –oportunităţi de afaceri prin (eco)turism şi produse locale precum plantele medicinale.

(Cătălin Gavrilă, RoMountainbike.ro)

Ținutul de Sus

Tășuleasa Social are sediul la Piatra Fîntînele încă de la începuturile acestei organizații, de acum 22 de ani. Aici a fost dintotdeauna centrul nostru de comandă. Via Transilvanica este despre toate valorile noastre, despre comunitate, grija pentru natură, despre păduri, despre educație și, înainte de toate, așa cum zice numele organizației noastre, este un proiect social. A fost o decizie naturală să trecem drumul pe lîngă campusul nostru și să devenim punct de popas. Așa putem și noi să întîlnim drumeți, să îi întîmpinăm și să le aflăm poveștile. Mai mult, le dăm șansa să viziteze kilometrul 0, locul de unde a pornit totul.

Județele Bistrița-Năsăud și Mureș fac parte din această regiune. Ca dificultate a traseului, aș spune că este undeva între ușor și mediu, pentru că nu sînt diferențe mari de nivel, cărarea este destul de domoală, dar drumețul va întîlni peisaje spectaculoase. 

Trecerea în acest ținut se face prin Poarta Transilvaniei, care face legătura între Moldova și Transilvania. De la dealuri împădurite pînă la păduri de șes, sate săsești, o vizită în orașul Bistrița, unul dintre cele șapte orașe-cetate săsești, drumețul va avea o experiență completă. Ținutul de Sus vine ca o mîngîiere după spectaculoasele, dar puțin dificilele Obcine ale Bucovinei, cu toate că și în această zonă există provocări.

(Anna Szekely, director executiv Tășuleasa Social)

PROIECT SUSȚINUT DE RAIFFEISEN BANK