Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității

Cu ce ai rămas după ce ai văzut expoziţia?

„Am rămas cu imaginea cîntăreţelor care în timpul arestării nu se opreau din cîntat şi din rugăciuni. Am rămas cu această fotografie. Chiar şi în timpul arestării, ele nu se opreau din cîntat şi din spus rugăciuni.”

„Nu credeam că aceste lucruri s-au întîmplat.”

Acestea sînt cuvintele unora dintre vizitatorii expoziţiei de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, din iarna lui 2019. Tineri de vîrsta liceului au intrat şi au rămas cu ceva. Ne aşezăm pe treptele de lemn ale ultimei din cele patru camere de expoziţie şi discutăm despre ce presupune a fi „tagged” sau a fi urmărit. Discuţiile despre urmărirea din trecut şi urmărirea din prezent, asocierea pe social media şi în viaţa reală sînt captivante. Din una în alta, după o jumătate de oră, unul dintre tineri ne povesteşte că bunicul lui a lucrat la Sighet, alţii că au avut rude închise acolo. Realizez, încă o dată, că rolul expoziţiilor nu este numai acela de a prezenta nişte date la final de proiect, ci acela de a crea un loc de întîlnire între trecut şi prezent, între diferite instituţii şi discipline, între cercetători şi publicul larg, între diferite comunităţi, oameni cu păreri, istorii şi competenţe diferite. De a pune în comun cunoaştere(a) şi de a spune anumite poveşti.

Expoziţia se bazează pe cercetarea de arhive din trecutul foarte recent. După Cluj-Napoca, Budapesta, Cork, expoziţia ajunge la Bucureşti, unde poate fi vizitată pînă pe 10 iulie 2023, la Biblioteca Naţională a României.

„Credință. Încredere. Clandestinitate: Imagini din Dosarele Securității“ expune atît imagini de arhivă, cît şi cărţi de propagandă antireligioasă, din colecţiile Bibliotecii. Spaţiul de la mezaninul din Bulevardul Unirii nr. 22 este încăpător, dispus pe patru mari subiecte: A. Artă religioasă confiscată, Vieți furate, Perioada Interbelică; B. Clandestinitate; C. Estetica Poliţiei Secrete; D. Arta urmăririi și patrimoniul cultural.

Depozitele întinse ale arhivelor Securității conțin milioane de dosare ale unor persoane sau instituții urmărite de stat. Dar, mai mult decît atît, aceste arhive prezervă mii de imagini și de obiecte pe care statul le-a confiscat de la oameni de rînd sau de la grupuri mai mult sau mai puțin organizate, în scopul de a le distruge – publicații, fotografii, obiecte efemere de viață religioasă: un depozit neștiut de artă religioasă. Paradoxul este că unele dintre instituţiile care şi-au dat mîna la actul de distrugere sînt cele care au păstrat fragmente ale unor vieţi furate.

Proiectul „Hidden Galleries” constituie prima cercetare comparativă a arhivelor din perspectiva istoriei și antropologiei religiei din zonă. Ea pune în lumină creativitatea mișcărilor religioase în timpul perioadelor fascistă și comunistă. De asemenea, proiectul explorează diferite practici vizuale ale poliției secrete în scopul de a incrimina și de a distruge/elimina comunitățile religioase. În contextul actual, proiectul explorează semnificația acestor mișcări religioase, în formarea pluralismului religios, controversele contemporane asupra reglementărilor minorităților religioase de către stat, problema patrimoniului cultural a materialelor confiscate și problema intoleranței vizavi de comunitățile religioase.

Proiectul reexaminează și recontextualizează depozitele arhivelor poliției secrete din patru țări: România, Republica Moldova, Ungaria şi Ucraina, în scopul de a atrage atenția cercetătorilor, dar și a publicului larg asupra metodelor de arhivare și a conținuturilor diferite ale arhivelor, în relație cu studiul religiei, culturii și al societății.

Multe comunități religioase, dar în special minoritățile religioase, au fost reprimate în secolul al XX-lea în timpul regimului fascist și al regimului comunist. Scopul acestui proiect este de a face vizibile imaginile și textele asociate acestor represiuni, așa cum apar ele în arhivele Securității din România, Republica Moldova, Ucraina și Ungaria, pentru a arăta rolul jucat de minoritățile religioase locale în a dejuca planurile Puterii de a le distruge, prin creativitate artistică și culturală. Răspunsurile vizuale și literare la sistemul totalitar au rămas închise în kilometri întregi de dosare secrete. Pentru a contracara procesul de ștergere a acestor materiale din memoria colectivă, echipa noastră a creat și o arhivă digitală (www.hiddengalleries.eu), această arhivă reprezentînd o resursă bogată de informații atît pentru cercetători, cît și pentru public.

Conceptul de încredere, prezent în titlul expoziţiei, este unul cheie. La Budapesta, expoziţia a integrat materiale transparente pe care erau prezentate citate ale unor persoane intervievate. Tema lipsei de încredere este foarte des întîlnită în Europa Centrală şi de Est. Există o lipsă de încredere în instituţiile statului, în ideea de comunitate, în şefi, subalterni, lucrul în echipă. Această eroziune a încrederii poate fi explicată şi prin prisma subiectului cercetat şi expus. Diferite grupuri religioase precum greco-catolicii, ortodocșii de stil vechi, grupuri evanghelice etc., care au trecut în ilegalitate, au început să fie urmăriți, materialele lor sacre fiind confiscate și distruse. Acest proces a condus la ceea ce mai tîrziu s-a numit religie clandestină sau religie de catacombe. Tot aici ne punem problema parțialității informațiilor găsite în arhive.

O a doua parte a expoziţiei problematizează noțiunea de religie a catacombelor, precum și explorarea noțiunilor de clandestinitate, ascuns, secret, pe care manifestările religioase le aveau în comunism. Această zonă evocă spațiile, realitatea materială și creativitatea care a avut loc în catacombe (sau în aer liber), și felul în care obiectele de cult erau ascunse și interceptate de către poliție. 

În secţiunea dedicată esteticii poliţiei secrete, o etichetă descrie feluritele practici de reprezentare folosite de către poliția secretă, în scopul de a cartografia, vizualiza și a incrimina comunitățile religioase. Agenții poliției secrete devin curatorii materialelor pe care le confiscă. Le aranjează, le reinterpretează și le expun pentru un nou public. Această zonă conține și materiale create de poliția secretă și folosite în scopuri propagandistice în articole de ziar, filme și reviste.

În final, în zona dedicată aşa-numitei arte a urmăririi, expunem aparatură şi tehnică de urmărire de la CNSAS, practicile fotografice folosite de către poliția secretă, precum și materialele care au fost interceptate de către aceasta. O parte din obiectele confiscate sînt obiecte de patrimoniu al comunităţilor urmărite. Odată cu urmărirea, unde sînt obiectele de cult confiscate?

Expoziţiile nu vin doar cu răspunsuri, ci şi cu întrebări.

Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.

Teoreticianul de artă Brian Holmes scrie despre obiectul de artă că se schimbă în timp. În mod similar, expoziţiile pot fi gîndite să se adapteze la oamenii care le iniţiază şi le fac, la toţi cei implicaţi. De aceea, unele expoziţii gîndite social pot fi înţelese şi ca instrumente de cercetare, şi ca platforme de verificat şi diseminat idei. Pe lîngă această înţelegere socială şi participativă, expoziţiile este firesc să se modifice în timp. Nu numai că instituţiile care găzduiesc expoziţii au cerinţe de spaţiu şi de concept diferite, dar fondurile implicate în facerea acestor expoziţii diferă, la fel şi ideile care le susţin. În cazul acestei expoziţii, ştim că ea va fi preluată de Muzeul Ororilor Comunismului şi că va ajunge la Timişoara, într-o primă etapă, că îşi va schimba forma în feluri încă nebănuite. Pe cei care pot ajunge pînă pe 10 iulie la Bucureşti îi aşteptăm la Biblioteca Naţională a României, Bulevardul Unirii nr. 22.

Membrii echipei de cercetare şi concept: dr. James A. Kapaló, Project Principal Investigator, dr. Gabriela Nicolescu, curator al proiectului, dr. Anca Șincan, cercetător, dr. Ágnes Hesz, cercetător, dr. Kinga Povedák, cercetător, dr. Tatiana Vagramenko, cercetător, dr. Igor Cașu, cercetător, dr. Iuliana Cindrea, cercetător, dr. Dumitru Lisnic, cercetător.

Imaginile din expoziţie fac parte din două proiecte de cercetare: Creative Agency and Religious Minorities: „Hidden Galleries” in the Secret Police Archives in Central and Eastern Europe, denumit pe scurt „Hidden Galleries”, este un proiect inițiat de University College Cork din Irlanda, al cărui Principal Investigator este James A. Kapaló. Proiectul a primit finanțare de la European Research Council. Materialele din Ucraina vin din proiectul Religious Minorities in Ukraine from the Soviet Underground to the Euromaidan: Pathways to Religious Freedom and Pluralism in Enlarging Europe, un proiect inițiat de University College Cork din Irlanda, al cărui Principal Investigator este Tatiana Vagramenko.

Gabriela Nicolescu este redactor la Biblioteca Naţională a României, cercetător în ştiinţe sociale şi curator de expoziții.