Visul unei nopţi de mai

2 iunie 2007   TÎLC SHOW

- După cîte ai povestit pînă acum, am impresia că intri în categoria "bărbatul tradiţional"! - !? - Studii de piaţă, tataie, stiluri de consum, lasă, nu te obosi matale - mă ia B. peste picior. Ia să vedem: Nu face cumpărături fără o listă pregătită de acasă - de regulă de către nevastă. Aşa e? - Da’ bineînţeles! - recunosc eu. Da’ să ştii că pînă la două articole mă descurc şi singur... - Nu se pune! Mai departe: Are exclusivitatea treburilor masculine din gospodărie, precum schimbatul becurilor. - Da, desigur, cînd am timp... - nuanţez eu puţin afirmaţia. - Mănîncă doar mîncare gătită şi nu frecventează fast food-urile. - Evident! - confirm eu. Şi uite-aşa am trecut cu brio proba de admitere în categoria pe cale de dispariţie a bărbatului tradiţional. Problema care s-a pus imediat a fost una pragmatic-vizionară: avem un exemplar superb de bărbat tradiţional urban, ce facem cu el? - Locul tău este, evident, la muzeu! - au convenit în cor dragii mei prieteni. Aşa îţi asiguri o retragere glorioasă şi întru veşnicie, de la biroul directorial direct în vitrină. Ar fi o achiziţie foarte valoroasă pentru muzeu... Apoi au început să gloseze asupra modalităţilor de împăiere, dacă ar trebui să fie în stil Bernea sau nu. M-am opus din motive estetice, considerînd că soluţia cuprinde o prea mare doză de kitsch în ea. S-a născut atunci o altă soluţie: o grădină zoologică sau, mai bine, o rezervaţie naturală în care bărbatul tradiţional să-şi ducă mai departe modul său de viaţă tradiţional spre luarea-aminte şi amuzamentul copiilor. - Asta da, îmi place! - am exclamat eu, chinuit de o bucată de vreme de ideea unei retrageri demne şi hedonice din viaţa academică şi publică. Brusc s-au mai înscris însă alţi trei amici din acelaşi contingent, străfulgeraţi de aceeaşi viziune a unei pensii facile şi fericite. Doi au fost descalificaţi însă din start, căci nu aveau neveste. Deci nu aveau cum şi de ce să fie bărbaţi tradiţionali. Această constatare elementară a stîrnit şi primii nori pe cerul senin al grădinii noastre zoologice: - Să nu avem însă probleme cu CNCD-ul pentru discriminarea femeilor! - s-a îngrijorat unul dintre candidaţi. - Aoleu, dacă vin feministele şi aruncă prin gard cu ouă clocite în noi? - m-am speriat şi eu, la rîndul meu. - Staţi aşa, să procedăm sistematic: bărbatul tradiţional trebuie să-şi bată nevasta ca să fie tradiţional? - Nu, conform standardelor de piaţă, fişa postului de bărbat tradiţional nu cere ca acesta să fie şi mitocan! - a răspuns prompt F., specialist în marketing şi alte astfel de viziuni eficiente. - Bun, deci am scăpat de un cap de acuzare. Mai departe: bărbatul tradiţional este sexist? - Ăăă, mde... - Păi... - Nu neapărat! - a tranşat din nou problema F. Avem literatură antropologică-feministă de calitate care neagă generalitatea acestei trăsături. Ne-am liniştit cu toţii şi am purces să elaborăm un proiect cum se cuvine. Am hotărît, mai întîi de toate, că amplasarea ideală a unei astfel de rezervaţii trebuie să fie de genul deal-vale şi la marginea unei pădurici, unde bărbatul tradiţional să se poată retrage ca să mediteze. Am trecut apoi la alte capitole de viaţă cotidiană: - Bărbatul tradiţional are televizor? - s-a interesat la un moment dat B. - Da, de ce nu? Bărbatul tradiţional nu este arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său - a explicat F. pe înţelesul tuturor. Bărbatul tradiţional citeşte şi ziarul zilnic, se uită la meci şi bea bere. - Nu pot să beau bere că am gastrită! - s-a văitat P. - Descalificat! Bărbatul tradiţional nu crede în gastrită! - a decis B., fără drept de apel. - Şi ce-o să mîncăm în rezervaţia asta? - s-a interesat G., mereu pofticios şi morocănos. A devenit astfel evident că în rezervaţia bărbatului tradiţional trebuie să existe un spaţiu şi pentru nevasta sa, care să gătească - chiar dacă orice bărbat tradiţional ştie să pregătească mai bine decît oricine altcineva cel puţin două-trei feluri de mîncare, precum omletă sau friptură la grătar. - Dar dacă, Doamne fereşte, mă-nţelegeţi... adică ce se întîmplă dacă soţia moare prima, cine mai găteşte? - s-a interesat, anxios, M. - Exclus! - i-a tăiat-o scurt B. Prin definiţie, bărbatul tradiţional moare primul - măcar pentru faptul că nu ştie ce să facă - dacă ar rămîne singur... - În orice caz, o să vă rog să puneţi peste tot plăcuţe cu "Nu daţi de mîncare la bărbatu’ tradiţional!", că altfel nemernicii ăştia de copii sînt în stare să ne arunce chips-uri şi alte porcării d’astea cu E-uri, pe care noi, în naivitatea noastră tradiţională, să le înghiţim pe nemestecate - a mai solicitat, prudent, G. Am mai fi pus noi pensia la cale, aşa, ca-ntre băieţi, dar se făcuse miezul nopţii şi peste cîteva ore ne aştepta pe toţi o nouă zi de muncă...

Mai multe