Viața din lipie

Îmi amintesc o dimineață de Crăciun pe vremea în care abia plecasem de acasă, din apartamentul bucureștean în care stăteam cu ai mei, ca să stau cu chirie într-o garsonieră prăpădită din Berceni, undeva. Era prima plecare definitivă, gestul suprem de independență, eram al naibii de liberă, nu mai aveam cui să dau socoteală, iar reflexul de a învîrti cheia în ușă încet ca să merg în vîrful picioarelor să nu trezesc pe cineva pe la patru dimineața – suprimat cu bucurie.

În dimineața aia geroasă, de acum mulți ani, mă întorceam cu doi prieteni după o petrecere la care în nici un caz nu mîncaserăm sarmale și fripturi, cum face tot omul gospodar de sărbători. În venele noastre curgea, descompus, alcool prost și restul de componente dintr-o mie de țigări fumate. Chimia organică din sîngele nostru arăta prost, stelele deșirate ale legăturilor dintre elemente se aflau într-un echilibru precar. Muream de foame.

Dar ce puteai găsi într-o asemenea dimineață de 25 decembrie, într-un București care nu înviase pe deplin? Toată lumea cu scaun la cap era cuibărită prin case; în spatele ușilor închise, prin frigidere și cămări erau fripturile, cîrnații, salatele de boeuf ornate cu gogoșari murați, sarmalele, cozonacii și ce mai făcea omul de sărbători. În văgăuna mea mirosea a fum rece, iar în frigiderul precar, de închiriat, stăteau solitare o cutie de bere și un borcan pe jumătate gol cu capere. Capere. N-am cum să explic asta, n-aș putea spune la ce le-oi fi folosit, dar frigiderele solitarilor, ale burlacilor rămîn adevărate materiale de studiu.

Salvarea am găsit-o la arabul din colț, cu shaormeria lui deschisă pururi. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Ibrahime, Karime, Abdullah sau cum te-o mai chema. Nu era nimeni acolo, în dimineața aia, dar am văzut în mesele și scaunele tale din plastic ieftin, în cele două țepușe pe care se învîrtea carnea aia puțin obosită, în castroanele tale de inox cu varza albă tăiată fin, în cartofii prăjiți muiați de așteptare, am văzut acolo o Mecca luminoasă, din neoane prea albe și prea reci, izbăvitoare. Shaormeria ta mică strălucea ca o nestemată în buricul orașului, era o stea neasemuită, hanul divin care primea orice călător, nu contează cît de obosit, nu contează cît de trist, de beat, de mahmur, de părăsit, cu inima frîntă sau doar nesimțitoare. Probabil că a fost cea mai bună shaorma pe care am mîncat-o vreodată.

Cine n-a mîncat așa ceva în creierii nopții sau la patru dimineața n-are de unde să știe cum e gustul nopților pierdute în marile orașe. Căci arabul sau turcul, ba chiar pakistanezul care stă între totemurile rotitoare de carne de pui și vită, în altarul ăsta luminos al rătăcitorilor din orașe, e fundamental. E izvor de viață pentru toate gurile înfometate în orice colț al lumii. Spuneți-i shaorma, shawarma, shaurma, showarma, chawarma, spuneți-i döner kebab – nu contează, limbajul ei universal a cucerit soft lumea. Fără geopolitică, fără drone sofisticate, fără agenți secreți. Singura armă – sabia aia lungă în urma căreia se desprind dulce fîșiile subțiri de carne.

Te-am mîncat la Berlin, la Londra, la Madrid și la Bruxelles. Te mănînc la New York, la Mizil și în Berceni. Te aștept și te visez eu, laolaltă cu taximetriștii, cu bețivii, cu poliția din tura de noapte, cu boschetarul care a reușit să strîngă banii la fix, cu doamna aia improbabilă, bine rujată și puțin stingheră. Tu ne unești pe toți și ție am să-ți cînt toate odele și imnurile de preamărire. În lipia ta călduță ai reușit să ne învelești pe toți, indiferent cîți bani avem în buzunare, indiferent cît de bine sau prost om fi performat în viața asta. Ești salvarea din colțul străzii, o lumină în întuneric la care te poți întoarce de fiecare dată, indiferent că-i Crăciun sau Paște, Kurban Bayramul sau Rosh Hashana.

Pe lîngă mîncarea mamei, pe lîngă ramenul studenților, chips-urile și sticks-urile liceenilor, pe lîngă tocana de cartofi a bunică-mii, ești unul dintre stîlpii mei gastronomici fundamentali. Așa că ție, Ibrahim, Karime sau cum te-o mai chema, îți mulțumesc.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.