Vara, pe un blog de gheaţă!

Un blog de locuinţe, cvasivechi, cu cca 90 de blogatari. La et. V, ap. 24, un elev se chinuie să-nveţe, la istorie, despre aşa-zisa Blogadă a lui Napoleon, continentală. Răstimp în care, tac-su, fără chef, răsfoieşte un blognotes gros, iar maică-sa îl iscodeşte pe băiat din ce dă, mîine, teză la română. "Din Lucian Bloga" zice, trist, băiatul. "De ce eşti trist?" întreabă mama. "Pen’că, la teză, mă bloghez." "Ei, asta-i!" zice mama, şi-şi sună pe mobil colega de la et. VIII, ap. 33, profă de rusă, actualmente de rumînskii: "Ce faci, tu?" "Mă lupt cu nişte stihuri de Alexandr Blog, pentru că ştii că fii-mea este la secţia rusă. Te resun eu, mai pe seară. Pa!" "Blogodariu vas!", o persiflează vechea ei amică. Se aude soneria, în antreu. Doamna debloghează încuietoarea uşii. În prag, e baba de alături. "Maică, venii să-ţ cer un kil de zaăr. Mîine,-s Blogoveşteniile, Buna-Vestire; îm fac şi io fo doo turte." "Blagoveşteniile!" o corectează doamna,-n gînd. Apoi, închide şi reintră-n living, unde Vasile Bloga, pedelistul, se vede, fără să se-audă, " iar în fotoliu-i larg, în pijama, bărbatu-său dezleagă integrame. "Dragă, zi-mi repede: cadou..." "Din cîte litere?" "Din şase." "Blogon!" zice nevastă-sa şi iese, ţîşnind pe uşă ca din blogstart. Uitasem să vă spun că, de vreo oră, se pregătea să plece în oraş. Scările blogului, murdare ("murdare ca de obicei!"). O singură, totuşi, noutate: la intrare, scris bolduit, pe-o foaie de blognotes, lipită cu plasture pe geam: ROG NU BLOGAŢ EŞIREA!