Unicorni

Să crezi în unicorni poate părea o pură nebunie. La propriu, este. Dar să crezi în simbolul acestora? Una dintre cele mai frumoase (și necesare) (ne)nebunii.

În mare parte a istoriei, oamenii au crezut în existența acestor făpturi cu un corn în frunte, chiar dacă descrierea înfățișării lor diferă de la epocă la epocă. În secolul al IV-lea î.e.n., istoricul și medicul grec Ctesias scria într-o lucrare dedicată Indiei despre un animal care ar fi semănat cu un măgar sălbatic și care avea un corn în frunte. Mai tîrziu, în secolul I, Plinius cel Bîtrîn menționa în scrierile sale un animal neînfricat pe care l-a numit monokeros (de unde cel mai probabil și legătura etimologică cu denumirea unicorn), asemănător unui cal la corp și cu un corn negru care pornea din mijlocul frunții. Monokeros-ul lui Plinius era extrem de puternic și imposibil de capturat în viață. Venea așadar cu niște puteri aproape miraculoase.

Existența măgarului cu un singur corn în frunte a fost confirmată ulterior și de Aristotel, și de alte scrieri ale vremurilor care subliniau caracterul supranatural al animalului. După unii specialiști, în multe dintre descrieri era vorba, de fapt, despre un animal mult mai pămîntean: rinocerul. Oricum, mitul inorogului, creatura (aproape) de neînvins, victorioasă în orice luptă, înzestrată cu puteri magice, vindecătoare și protectoare, s-a născut și a crescut. De exemplu, în Evul Mediu, colții de narval, un mamifer marin, erau confundați mai mult sau mai puțin intenționat cu bucăți din corn de unicorn cu proprietăți tămăduitoare. Din acest tip de fildeș se confecționau căni despre care se credea că te feresc de otrăvuri. Astfel, odată turnată în cana magică, nici o picătură de otravă nu mai avea vreo putere.

De altfel, prin secolul al XVII-lea, în Londra existau reclame pentru anumite elixiruri din corn de inorog care puteau vindeca diverse boli. Totodată, era reconfirmată simbolistica puterii animalului avînd în vedere prezența acestuia pe stema Regatului Unit. Și tot în spațiul britanic, unicornul a fost ridicat la rang de artă în epoca victoriană, cînd au fost redescoperite și revalorificate tapiseriile cu unicorni (Lady and the Unicorn), capodopere ale artei medievale realizate în jurul anului 1500, cînd făptura cu valențe magice devenise un laitmotiv artistic. Cumva, unicorni pe pereți.

Nu e musai să crezi în ei. Dar în victoria lor, poate că da.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: The Lady and the Unicorn (wikimedia commons)