Un sport la Răsărit
222 de milioane de euro pentru Neymar? Vor apărea și fotbaliști care să coste de exact trei ori mai mult?
Aproximativ exact de patru ori mai mult. Ronaldo are o clauză de eliberare de un miliard de euro. De altfel, pe el a vrut mai întîi PSG să-l ia, profitînd de faptul că fiscul spaniol, insensibil la golurile sale, la freza extragelată şi la gagicile de plastic cu care se afişează, a început să-l caute la banii ascunşi. Răsfăţatul măsliniu a strîmbat din năsucul perfect, a ridicat o sprînceană ultrapensată şi a zis: „Je veux partir“. Bine, nu chiar cu cuvintele astea, că nu ştie franceza. Dar banii sînt cetăţeni ai lumii. Un miliard, vă puteţi imagina? Am făcut socoteala că suma plătită de qatarezi pentru Neymar, pusă în monede de cîte un euro, ar putea acoperi distanţa de la Paris la Teheran. Cu banii de Ronaldo aproape că faci înconjurul Pămîntului. Şi de ce nu? Pînă şi inuiţii or fi auzit de atacantul lui Real. Aceştia nu mai sînt fotbalişti, iar acestea nu mai sînt sume de transfer. Sînt operaţiuni de marketing global. Sînt arme politice. Neymar a fost luat prizonier de lux (tipul s-a predat de bunăvoie şi de bun cont bancar) ca să contrabalanseze ofensiva ţărilor arabe împotriva micului stat gazifer, pe punctul de a fi exclus din lumea bună (oricare ar fi aia). Sîntem în faţa ecloziunii finale a fotbalului, care devine unealtă a mişcărilor de nivel zero pe scena internaţională. Neymar şi Ronaldo nu sînt importanţi prin ei înşişi. Dar pot ajuta la încheierea unor afaceri, aşa cum un Monet, un Brâncuşi sau un cognac vechi de o sută de ani, etalaţi în momente-cheie ale unei tranzaacţii, pot fi determinanţi. Marii fotbalişti au devenit obiecte de colecţie şi în curînd vor fi vînduţi la casele de licitaţie de la Londra. De fapt, probabil că şi sînt, iar nouă ni se oferă doar partea cu papelitos a poveştii. Asta e. Dar cît de idiot trebuie să te simţi în calitate de pînză spînzurată de un perete?
Foto: adevarul.ro