Un sport la Răsărit

Jucătoarele noastre au performanţe bune la turneul de tenis de la Madrid. Contează patronul? 

O ploaie de spaghetti din hîrtie cuprinde incinta ca o pînză de păianjen. O fată scundă şi fericită ridică în aer un soi de buzdugan cu ţepi. În spatele ei stau aliniate cîteva persoane. Lîngă un domn în vîrstă şi simpatic, de aproape 80 de ani, cu nume de chitarist pentru mai tinerii cetăţeni – Santana –, stă un tip grizonant, cu cercel. Mai tîrziu avea să vină şi scandalul. Ce a căutat Ilie Năstase acolo, după slobozelile din meciul de FED Cup de la Constanţa? Cum e posibil să îl pui atît de aproape de miezul lucrurilor mari pe un astfel de mojic? – s-a întrebat preşedintele WTA. „Iresponsabil şi inacceptabil.“ Nici un alt nume în afară de acela al fostului număr 1 ATP nu e specificat în comunicatul indignat. Indignat pe cine? Următorul cadru al ceremoniei de premiere de la Madrid e un prim-plan din tribună. Un cap uşor aplecat într-o parte, o privire impenetrabilă, vag gînditoare, emisă de ochi mici şi grei. E cel despre care transpiră comunicatul fără să-l numească. Un om care construieşte şi dărîmă cu frenezia unui antreprenor de cazinouri american. Un reper relativ. Un paradox în carne, oase, un sac de ani şi unul de bani. Un luptător cu CIO sau WTA pentru cauze discutabile, dar absolute dacă devin personale. Acesta e tabloul celor trei români. The Good, the Bad and The Ugly. Răspunsul e, deci, da. Totul are legătură cu totul.