Un sport la Răsărit

Cum mai stăm la capitolul corectitudine în fotbal, mai ales că titlul se va decide în luptă strînsă, în ultima etapă, între Viitorul, FCSB şi Dinamo? 

A, minunat! Întrebare fără sens. Fotbalul e corectitudinea întruchipată. Şi nu e (neapărat) o ironie. În sistemul lui de referinţă, fotbalul e cît poate fi de corect. Fotbalul, în sine, e despre cineva care trebuie să bată pe altcineva. Dar fotbalul e şi un mare business, asta ni se tot spune. Deci e ca în afaceri, ca în corporaţii. Sîntem corecţi cît timp sîntem neprinşi. A fost prins cineva cu ceva în acest campionat? Nu. Sau încă nu. Dar asta e tot nu. Aşa că totul e în regulă. E în regulă că fostul portar dinamovist Marc, acum la CFR, iese pe sub minge de cîteva ori într-un meci tocmai împotriva lui Dinamo şi apoi ia un gol de tot rîsul. E OK ca CSU Craiova să alinieze o formaţie cu mai mulţi debutanţi în faţa Viitorului care luptă la titlu. Şi cel mai tare e că FCSB, alias Steaua, pare blat în favoarea contracandidatelor la locul 1, într-atît de tare şi-a tot dat cu stîngul în dreptul. Aşa se povesteşte fotbalul. Aşa şi-a aşternut el, aşa sforăie. Ce e incorect în treaba asta? Totul e minunat, aşa cum a fost şi în alte campionate. În lupta asta de oameni corecţi, şmecheria e să nu ajungi să depinzi de corectitudinea altora. Aşa, nu îţi mai pui întrebări, ca să nu ajungi să vorbeşti singur. Să urli la lună sau la Facebook. Adică să nu creadă nimeni că sîntem într-o poveste cu Albă ca Zăpada care, de tare ce-a crezut în corectitudinea babei cu mărul, a muşcat. Hai, că am trecut de vîrsta asta.