Un sport la Răsărit

Putem trage concluzia că, în ultima vreme, ruşii nu mai reuşesc nici să alerge corect?

Cu sportul se întîmplă ca şi cu democraţia, după un scurt moment (la scară istorică) de tras aer în piept am băgat iar capul la fund. Ruşii ştiu exact ce fac, chiar şi acum, după ce au fost excluşi provizoriu din atletismul mondial pentru ceea ce s-ar numi „dopaj de stat“. Deci ştiu ce fac şi fac ce ştiu. Fac politică prin sport, aşa cum o fac peste tot prin lume, cu arma în mînă, fără nici un respect faţă de reguli. Pentru ei, sportul nu se deosebeşte de industria petrochimică decît în sensul că primeşte bani, nu îi dă. Dar scopul e acelaşi, impunerea Rusiei prin orice mijloace. Altfel spus, exact ce făcea URSS-ul. Aţi putea spune că americanii fac la fel. Poate. Atît că la ei există conştiinţele şi organismele independente care pot  investiga şi sancţiona. USADA şi RUSADA sînt, ambele, bine păzite. Cu deosebirea minusculă că Agenţia Antidoping Americană era păzită de posibilii trăsniţi supăraţi după demonstraţia că idolul planetar Lance Armstrong nu e decît un trişor de drumul mare, pe cînd în contrapartea ei rusă mişunau agenţi FSB în scopul împiedicării controlului corect al probelor antidoping. Pe ei şi pe alţii ar putea scrie, ca pe tancurile care ne-au călcat sub şenile: Pentru Patrie!