Un sport la Răsărit

După meciuri amicale glorioase, a venit și momentul unora mai jenante pentru Naționala noastră. Să fie un motiv de îngrijorare (națională)?

Pentru memorie, „amicalele glorioase“ au fost 1-0 cu Lituania şi 0-0 cu Spania. A venit 1-1 cu Republica Democrată Congo. Şi acum 1-4 cu Ucraina. Ştiu, pînă la urmă a fost 3-4, dar acela e scorul de neuitat. Momentul îngheţului. Gafele legendare. Fotbal la pămînt, fotbal la pămînt! Naţionala României a arătat, în sfertul de oră de după pauză, de parcă ar fi lovit-o trenul. Şi gîndiţi-vă că urmează cel de mare viteză! Ani de zile executase o savantă echilibristică pe şine. Driblase graţios toate bastoanele pe care le ar fi meritat. A fost de ajuns o repriză de studiu, un antrenor care să ne vadă găurile în izmene şi un jucător de 19 ani, Zinchenko, legitimat la o echipă din Başkortostan (nu e banc). Prăbuşire cu zgomot. Cînd băieţii lui Fomenko ne-au luat la pase cu călcîiul, unii dintre tricolori s-au trezit şi au reacţionat, ceea ce e micul plus al marelui plonjon în gol. România a luat într-o repriză mai multe goluri decît în toate preliminariile trecute. Undeva e o greşeală. Dar fotbaliştii au mereu dreptate: ultimul rezultat contează. Deci, sîntem varză. Vestea bună: bine măcar că ne-am dat seama de asta, în ceasul penultim. Vestea rea: să corectezi ceva acum e ca şi cum ai realiza cincinalul în trei ani. Nu-i necaz, sîntem campioni la aşa ceva. La arme, cetăţeni!