Un decalog sau mai multe? (VIII)

Prin 1990, în euforia creată de căderea comunismului, un coleg mai vîrstnic de la Litere, profesorul Șt. Cazimir, a înființat Partidul Liber-Schimbist, de inspirație caragialeană. În organul de presă al partidului, Răcnetul Carpaților, evenimentele de stringentă actualitate erau descrise prin texte cam cu un secol mai bătrîne, extrase din opera maestrului. De unde și vorba inspirată a unei alte colege, Antoaneta Tănăsescu: „Dacă dai peste ceva ce nu se regăsește în scrierile lui Caragiale, înseamnă că acel ceva nu există.“

„Opiniile sînt libere, nu însă și obligatorii“ – e una dintre zicerile mele preferate, purtînd marca nenea Iancu. Spațiul nostru public clocotește de opinii, dintre cele mai felurite și, desigur, mai categorice. Încerc să-mi imaginez ce delicii ar fi încercat Caragiale dacă ar fi apucat invenția net-ului.

În materie de educație, frenezia opiniei atinge apogeul. Am păcătuit și eu, în acest serial, glosînd cu părerile mele ingeniosul decalog al lui Solomon Marcus. E timpul să-i ascultăm și pe alții. E timpul să-i întrebăm chiar și pe cei care tac, deși cu siguranță și ei au opinia lor. Și cum nu am nici stofă de reporter și nici la dispoziție vreun IRES atotfăcător de sondaje, nu-mi rămîne altă cale decît un exercițiu de imaginație. Rog cititorii să vadă ei înșiși în ce măsură ce le voi propune se regăsește în ceea ce vor fi auzit sau citit.

E vorba de răsucirea cu 180° a decalogului marcusian: un „antidecalog“ așadar, ipotetic, dar deloc afară din realitate, ludic, dar suficient de serios cît să te pună pe gînduri.

Să ne reamintim dar versiunea originară a celor mai importante nevoi de care educația ar trebui să țină seama, însă le ignoră sau chiar le inhibă:

1. Nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar

2. Nevoia de împrospătare

3. Nevoia de întrebare și de mirare

4. Nevoia de îndoială și de suspiciune

5. Nevoia de greșeală și de eșec

6. Nevoia de joc

7. Nevoia de identitate

8. Nevoia de omenesc și de omenie

9. Nevoia de cultură

10. Nevoia de transcendență

„Antidecalogul“ ar suna cam așa:

1. Nevoia de a primi un sens al vieții, la nivel elementar

2. Nevoia de conservare

3. Nevoia de răspunsuri și de si­gu­ran­ță

4. Nevoia de certitudine și de încredere

5. Nevoia de realizare și de succes

6. Nevoia de seriozitate

7. Nevoia de anonimitate

8. Nevoia de impersonal și de insensibilitate

9. Nevoia de incultură

10. Nevoia de imanență

Exercițiul nu e atît de simplu precît ar părea la prima vedere. Cum să găsești, de pildă, antonimul exact al „mirării“? Care ar fi opusul lui „a da un sens vieții“? Pentru a răsuci cu 180° „nevoia de omenesc și de omenie“ avem a căuta o formulare care să indice contrariul atributelor respective sau mai degrabă absența acestora?

Trebuie însă să recunoașteți că, chiar dacă aș fi acuzat de unele licențe interpretative, tabloul general arată plauzibil. Și valid. Chiar și la o aruncătură de ochi, regăsim în el, dincolo de unele formulări scandaloase – „nevoia de incultură“? – o stare de fapt nu tocmai străină experienței noastre educaționale cotidiene; nu tocmai străină de ceea ce mulți oameni cred că ar trebui să însemne educația – poate chiar noi înșine.

Am să încerc, în numerele ce vin, să comentez „contradecalogul“ pe care, mai în joacă, mai în serios, vi l-am propus, cău­tînd să deslușim, împreună, înrădăcinările lui în mentalul autohton.

S-ar putea ca o atare simulare să nu fie lipsită de sens nici pentru alte culturi, pentru alte interogații publice privind rosturile educației. După știința mea, rareori apar cazuri de popoare unanim satisfăcute de ce se întîmplă cu propriul sistem de învățămînt. O si­tua­re comparativă îmi depășește însă puterile. În plus, să nu uităm că punctul de plecare, proiectul incitant al lui Solomon Marcus, se poziționa ferm, hic et nunc, pe vulnerabilul teren autohton.

Ne dorim de bună seamă cu toții o „Românie educată“. Dar cum? Vă propun, așadar, o privire un pic mai adîncă în păienjenișul dorințelor noastre.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.