Un concurs de frumusețe și atît

Acum două săptămîni, am primit un mesaj din partea unei persoane care a citit articolul meu publicat în Dilema veche, intitulat „În România, privește cineva viitorul?“, și care mi-a scris că ar trebui să mă gîndesc serios să intru în politică și că mă susține. Recunosc, m-a tentat ideea prin 2018, în contextul în care țara părea să strige că vrea noutate. M-am gîndit că pot să ofer așa ceva, dar la puțin timp după ce am băgat capul pe ușa partidului, am înțeles că „sistemul“ este o mlaștină plină de vipere și că nu am „calitățile umane“ necesare pentru a ocupa funcții „în aparat“, sau mai bine zis că nimeni nu susține acolo (altfel decît la modul general declarativ și demagogic) calitățile pe care eu le am de oferit. Astfel, mi-a venit ideea acestui articol, care e un fel de răspuns la mesajul primit și totodată o soluție pentru viitorul prezidențialelor din țară.

În cei 35 de ani ai mei nu am văzut nici un om capabil pentru politică în țara mea. Nu am nici un model contemporan din punct de vedere politic. Dar încep să văd niște lucruri, încep să înțeleg. Cum spunea un fost șef al meu care mă anunța că, în opinia lui, trecusem de junioratul debutului în primul loc de muncă: „Începi să calci, încep să te aud, bravo!“. Cei care ar fi avut talent pentru un nou tip de politică și au încercat să schimbe paradigma au părăsit „scena“ înainte să-i uite lumea ca profesioniștii care erau înainte de acest derapaj necesar. Au reușit să revină repede pe drumul lor inițial și bine au făcut. Acești oameni au fost tentați la un moment dat de o idee, de un ideal mai mare decît ei înșiși, de un vis lucid, de o iluzie. Îmi vin în minte versurile lui Egar Allan Poe: „All that we see or seem / Is but a dream within a dream“ („Tot ceea ce vedem sau ni se pare / Este numai un vis într-un alt vis“). Fiecare dintre acești oameni care au văzut îndeaproape realitatea politică din România a povestit ce a văzut, a scris lucrurile astea, iar unii dintre aceștia încă o fac. Iar eu am citit și citesc în continuare scrierile lor, am luat și iau aminte, pentru că numai proștii învață din greșelile lor, deștepții învață din greșelile altora, zice o vorbă…

Gîndindu-mă la mine, nu sînt omul potrivit. Nu am ținut niciodată să fiu neconflictual pentru că am vrut să am o opinie proprie despre lucrurile la care m-am priceput, iar genul ăsta de atitudine îți aduce bună înțelegere și apreciere în cercuri mici, izolate și rar întîlnite. Nu am ținut morțiș să mă înțeleg bine cu toată lumea și nici să fiu cel mai popular om din încăpere. În general, sînt comunicativ, dar am zile și zile. Mă consider un om civilizat, însă după propriile mele standarde, avînd în vedere că îmi place să-mi pun furculița pe masă ca să se vadă că am furculiță, dar de mîncat îmi place să mănînc cu mîna. Aș fi la fel de sincer și dacă m-ați pune la Cotroceni!

Pentru că așa stau lucrurile, iar „calitățile umane“ necesare pentru înaltele funcții care au pe mînă soarta țării par să fie bine modelate pentru această casă de nebuni în care trăim, propun să organizăm alegerile prezidențiale din luna noiembrie ca pentru un concurs de frumusețe în care să votăm omul cel mai arătos pentru a ocupa această funcție limitată constituțional la o aparență cît mai agreabilă. Pentru că eu numai asta voi juriza, stimați candidați, doamnă, domnilor, puneți-vă urgent pe treabă pentru pregătirea noului concept de competiție prezidențială: abonamente la sala de fitness, revizuiți meniul zilnic, pentru că voi vota omul pe care vine cel mai bine costumul, respectiv pe care compleul deux-pièces vine perfect. Am renunțat la criterii și standarde de competență pentru că vreau să mă simt bine în țara mea. Vreau să mă distrez în fiecare zi! Vreau un președinte arătos! Un președinte care să arate lumii că românii sînt oameni frumoși. Cu dantura bine aliniată și curată, drepți de spate, luminoși. Vă rog să contractați din timp (și-așa nu prea mai e!) consultanți de fashion pentru că nu voi tolera aberații vestimentare la vernisajul din noiembrie. Președintele ales trebuie să fie un exemplu de imagine pentru că, din punct de vedere constituțional, atît i se cere. Fiecare candidat trebuie să prezinte trei ținute vestimentare, să țină un discurs de trei minute despre menținerea bunei colaborări, așa, în general, într-o atmosferă edenică de pace (pentru că asta este planeta Pămînt!), și să răspundă unui chestionar de maniere pentru a demonstra nivelul de „civilitate“.

Foto: wikimedia commons