TVR50

15 iunie 2006   TÎLC SHOW

Văd, într-o noapte, selecţiuni de la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia. Anul 1966, cred. Concurenţii - Constantin Drăghici, Margareta Pîslaru, Luigi Ionescu, Ilinca Cerbacev, Doina Badea, Nicolae Niţescu, Gigi Marga, Dorina Drăghici. Piese scurte, cam două minute şi jumătate, unele lirice (iubiri leşinate), majoritatea naiv optimiste ("Hei, diridam"!). Lipsesc, deocamdată, obsedanta dragoste de ţară şi lupta pentru pace. (Ceauşescu îl pîndea pe celălalt Drăghici, ministrul.) Multe inflexiuni populare, dar nu chiar atît de forţate cum aveau să devină în cîţiva ani. Se simt elemente de rock'n roll şi twist (ye-ye-ye!), mici improvizaţii de jazz. Aurelian Andreescu şi Stela Popescu (?!?) îndrăznesc un "Hully Gully" cam "malagambist"! Toate astea prilejuiesc solouri excelente de saxofon tenor, nu ştiu cine e instrumentistul. Compoziţii de Veselovski, Dinicu, Delmar, Mălineanu, Radu Şerban, Florin Bogardo (încă student). Prezentator Mircea Crişan. Toţi interpreţii termină de cîntat şi, fără să mai aştepte acordurile finale ale orchestrei, o zbughesc spre culise. Drept care aplauzele publicului (ţeapăn şi politicos) se adresează doar dirijorului Sile Dinicu, rămas stingher pe scenă. Filmările concertului sînt extrem de timide, ambele camere (singurele) preiau imagini doar la plan general. Nici un plan apropiat, nici un prim-plan! Undeva, departe, pierduţi pe o scenă pavoazată în stilul modernismului anilor '60, sînt ei, interpreţii, pe care-i identifici mai mult după "burtiera" care dispare cu repeziciune. Totuşi poţi să-ţi faci o idee despre modă. Fetele poartă rochii uşoare de vară, dar închise pînă la gît şi lungi pînă sub genunchi. Bănuiesc că e vorba de culori sobre, fără excentricităţi nerecomandabile. Coafuri cu coc sau gen Pompilia Stoian. Băieţii au costume, dar fără cravată, cu gulerul cămăşii (albe, neapărat!) răsfrînt ştrengăreşte, tunsori de contabil şi gesticulaţie minimală. Din cînd în cînd, fluxul emisiunii este întrerupt de mici interviuri regizate cu grijă de Alexandru Stark, ba cu un dirijor, ba cu un compozitor. Toţi vorbesc despre munca plină de abnegaţie, despre dăruirea tinerilor, despre talent şi tinereţe. Tovarăşul Ion Brad, poet şi secretar cu propaganda, este întrebat ce efecte a avut festivalul asupra sensibilităţii sale. Omul scoate repede o hîrtie pregătită dinainte şi citeşte o poezie bleagă, pe care-a scris-o "chiar aseară". Interesant, nimeni nu rosteşte vreo vorbă despre partid, este lăudată însă mobilizator munca plină de entuziasm a tineretului, viitorul luminos şi virtuţile organizatorilor "de pe acest meleag de cîntec". Umbra PCR pluteşte totuşi protectoare peste scena Teatrului de vară. Alte pauze sînt acoperite cu un fel de clipuri filmate de Emerich Irşai. Pentru "În tot ce e frumos pe lume", Andreescu se plimbă printre clădiri moderne cu geamuri multe, ţinînd de mînă o tînără îmbrăcată reglementar. Drăghici şi Cerbacev se duelează frenetic, cîntînd "Nici o dragoste nu e ca a noastră". În "Două rîndunici" (cu Margareta noastră, vorba lui Caragiu), apare chiar un pictor cu barbă! (Nu peste mult, astfel de incidente aveau să fie excizate exemplar.) Realizator - Valeriu Lazarov. TVR-ul are o arhivă măricică. Nu numai divertisment, ci şi reportaje, documentare, interviuri rare etc. Orice instituţie similară ar exploata la sînge acest tezaur! Căci, cu toate inerentele distorsiuni ideologice, în arhivă este închis chipul epocii de după 1956. Nu chiar cum a fost, dar de altul nu dispunem! Şi nu trebuie să fii un geniu ca să remontezi acele filme, să le completezi cu comentariile prezentului, să chemi reporterii epocii ca să povestească dedesubturi, istorici şi sociologi care să carteze contextul. O felie de onestitate şi o lingură rasă de umor ar completa reţeta unei emisiuni care n-ar fi chiar pe vîrful de audienţă, dar ar putea fi fermecătoare sau, după caz, meditativă. Şi, în orice caz, educativă. Aştept. De trecut ne putem despărţi şi vizionînd! P.S. Realitatea TV a avut o astfel de iniţiativă, cu jurnalele de cinema. S-a-ntrerupt, nu ştiu de ce. Ne ferim să ne privim în oglindă?

Mai multe