Turul Franţei
Ce-ar fi de spus despre recent încheiatul Tur al Franţei?
În esenţă, un singur lucru: Sky. Drăgăstos numită de unii Skynet. Echipa Terminator a Turului. „Domnia fără sfîrşit“, a titrat L’Équipe cînd a fost clar că încă un ciclist al acestei echipe deţinute de marele concern de televiziune a cumpărat pe ani buni drepturile de victorie în cea mai mare cursă a lumii. Din 2012 încoace, cu excepţia anului în care liderul acestei echipe a căzut şi a abandonat, Sky a capturat tricoul galben. De această dată alesul a fost Geraint Thomas, un galez care a început ca pistard, a terminat penultimul în primul lui Tour de France şi acum a reuşit să-l bată chiar pe favoritul-şef, Froome. Întîmplător, de la aceeaşi echipă. Tot „întîmplător“, probabil că în curînd va veni rîndul micului columbian Bernal. La 21 de ani, tipul cu ten măsliniu ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată în Alpi şi Pirinei. Acum un an obţinea prima lui victorie importantă, ghiciţi unde? În Turul Sibiului! E ca şi cum în 12 luni ai trece de la student în anul II la conferenţiar universitar. Ori puştiul e un geniu, ori are pile. Iar în acest sport, pilele sînt chimice. Rămîne că Sky a avut atît de multe cărţi bune în mînă că, la un moment dat, unii au sperat că se vor încurca în ele. Nu a fost aşa. Prieteni buni, Thomas şi Froome, care cîştigase deja de patru ori Marea Buclă, au evitat orice conflict şi totul s-a decis pe şosea. Thomas a mers ca locomotiva omonimă din jocul pentru copii, ca tras cu aţa spre triumf. Nici o slăbiciune. -Mulţi au strîmbat din nas. De la Armstrong încoace, perfecţiunea nu miroase bine. Cei de la Sky au fost huiduiţi şi chiar loviţi pe traseu. Dar nu le-a păsat. Au „rupt“ Turul şi, duminică seară, la Paris, au tras o petrecere pe cinste, în stil galez, care probabil că s-a lăsat cu ceva victime. Iar noi am mers la culcare. Somn fără vise. De fapt, un singur lucru e nou în Tour: masochismul nostru, al tuturor. Am inventat un nou soi de religie. Cea veche spune că nu trebuie să vezi ca să crezi. Cea nouă, că nu trebuie să crezi nici dacă vezi. Merci beaucoup, Lance!