Treningul şi trainuirea

Pe la începutul anilor ’90, cînd începuse preluarea masivă de anglicisme, în domenii pînă atunci prea puţin sincronizate cu spaţiul occidental, se făceau glume asupra confuziei dintre training (pronunţat treining, cu sensul „program de pregătire profesională“) şi trening („îmbrăcăminte pentru sport“): cei care anunţau că oferă traininguri riscau să producă dezamăgitoare ambiguităţi. Între timp, training a intrat în uzul curent, fiind introdus în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM 2005) şi în DEX (cu explicaţia „antrenament, pregătire“). Cuvîntul îşi păstrează diferenţa dintre scriere (training) şi pronunţare (treining), dar este perfect încadrat morfologic (ca şi mai vechiul trening), între neutrele cu pluralul în -uri.

Mai surprinzător e succesul actual al verbului corespunzător, to train, care a fost adaptat spontan în română cu ajutorul sufixului -ui, ca formă iniţial colocvială, de jargon profesional, dar care apare în tot mai multe contexte ale limbii standard. Verbul păstrează diferenţa din engleză între scriere şi pronunţare, astfel că apariţiile sale, perfect adaptate morfologic, sînt fundamental hibride. Cel mai des este atestat participiul, în componenţa perfectului compus – „a trainuit personalul“ (meat-milk.ro); „m-am trainuit puţin“ (econotricks.blogspot.com) – sau a construcţiei pasive: „am fost bun la asta pînă să fiu trainuit, dar acum sînt și mai bun“ (context.reverso.net); „43 de agenţii din Europa fac parte din acest program şi sînt trainuite în Varşovia“ (gomag.ro); „evacuarea s-a făcut în 7 minute de către personalul clubului, care, atenție, este trainuit în fiecare lună“ (napocanews.ro). Participiul apare şi în componenţa altor timpuri şi moduri verbale – „s-ar fi trainuit în asta“ (gandul.info) – sau folosit adjectival: „un colectiv tînăr, trainuit să ofere soluţii profesionale“ (eds-ro.eu). Verbul pare să aibă o conjugare completă, cu forme de prezent şi imperativ: „coach-uiesc oamenii şi îi trainuiesc“ (skymind.ro); „coordonez şi trainuiesc o echipă de 5 persoane“ (ejobs.ro); „dacă dau semne că nu rezistă, pregăteşte-i, trainuieşte-i, abureşte-i“ (forum.softpedia.com) etc.

Ca nume de acţiune şi ca echivalent al anglicismului training apar supinul substantivizat trainuit („De la recrutat, trainuit şi condus echipa de merchandising şi relaţii cu clienţii pînă la construit baza de clienţi“, CV pe site-ul cdep.ro) şi mai ales infinitivul lung substantivizat trainuire: „oferim trainuire“ (marketdent.ro); „instruirea, trainuirea şi formarea angajaţilor noi“ (bestjobs.eu); „trainuirea personalului“ (romprest.ro); „trainuirea angajaţilor pentru formarea eficientă şi creşterea abilităţii lor“ (flormar.pro); cu totul rar e derivatul colocvial trainuială („mă pregătesc de trainuială“, copilul.ro).

Formele de mai sus s-au răspîndit atît de mult pentru că vorbitorii le-au atribuit o semnificaţie specifică; evident, în toate contextele s-ar fi putut vorbi la fel de bine de formare, pregătire, antrenare etc. Probabil că a forma şi a pregăti au fost percepute ca prea generale, a antrena ca prea legat de sport, a şcoli ca prea familiar etc.; s-a preferat deci a trainui, care, prin forma inconfundabil legată de engleză, aducea conotaţii net pozitive, presupunerea unui sistem modern, internaţional, profesionist.

Mai vechiul trening – dublet etimologic al noului training – nu a pierdut teren: sute de mii de anunţuri publicitare din Internet oferă treninguri ieftine, comode, de damă, bărbaţi, copii etc. De fapt, nici trening nu este chiar atît de vechi: a intrat în română, foarte probabil, în cursul secolului al XX-lea şi este înregistrat de Dicţionarul limbii române literare contemporane (1955-1957). A fost folosit de unii prozatori interbelici care descriau lumea citadină contemporană, de exemplu de Mihail Sebastian, în Accidentul (1940): „gospodinele ieșeau în prag, și copiii se opreau din joc, ca s-o privească pe această fată blondă, cu pantaloni băiețești (căci purta șort și bluză de sport sau, cînd era frig, un trening albastru de lînă)“ sau de Ovidiu Constantinescu, în Duo acrobat, în Revista Fundaţiilor Regale, iulie 1944: „Lucien studia o atitudine înaintea oglinzii. Purta nişte pantaloni de trening agăţaţi cu bretele de umeri“. Dicţionarele noastre indică originea cuvîntului în englezescul training, iar adaptarea sa fonetică a fost atribuită pătrunderii pe cale orală. De fapt, e foarte posibil ca şi în acest caz la fixarea formei şi a sensului să fi contribuit mult intermediarul francez (chiar dacă accentul nu este cel aşteptat din franceză, pe finală). Trésor de la langue française informatisé cuprinde substantivul training, anglicism cu sensurile „antrenament“ şi „îmbrăcăminte pentru antrenamentul sportiv“; al doilea sens este atestat din 1956, dar circula foarte probabil şi mai devreme. Dicţionarul nu uită să precizeze că termenul englez train provine de fapt din vechea franceză.

Oricum, diferenţele de scriere şi de pronunţare şi cele semantice separă tot mai mult treningul de training şi cu atît mai mult de hibridul şi cam ridicolul trainuire. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).